marți, 22 martie 2011

Zborul...

Din camera prăfuită
De gânduri şi iubire,
Ascult ecouri de dor
Şi privesc în gol.
Aş vrea o pasăre să fiu
Într-un zbor nebunesc,
Eu spre tine să pornesc.
Ca să te găsesc...
Şi să te iubesc....
Dragoste să-mi dăruieşti
Buzele îmi sunt uscate,
După acel fior....
Pe aripi de vânt...
Pe aripi de dor....
Să mă mângâi uşor,
Cuvinte dulci să-mi şopteşti
Să -mi spui că mă iubeşti.
Lenuş L

Perla mării

Din marea înspumată...
Încet din valuri se ridică
Perla,mării să o priveşti.
Să vezi iubirea din ea,
Nascută din perla mării.
De unde eu răsar..
Cu vorbe de iubire,
Cu vorbe de dor,
Cu ale mele buze
Să-ţi şoptesc uşor
Te aştept să vii...
Tu în braţe să mă ţii
Iubirea să îmi dăruieşti. Lenuş L

Cafeaua cu aromă de vise...Cu prietenii mei...

Din trăistuţa mea cu gânduri am venit să poposesc şi să vă povestesc...Aş dori dragi prieteni o cafea cu voi să beau şi la o şuetă noi să stăm...Cafea...acest cuvânt...mă trezeşte.Numai când aud de cafea,îmi ascut simţurile..O reţetă pentru o cafea bună...reţeta constă în fericire atunci când cu prietenii o bei,în sentimentul de iubire,în acel "noi"...Această stare,e sublimă.
În aburii cafelei,descopăr cele mai frumoase vise.Aş putea să prevăd viitorul în ceaşca plină de idei sfărâmate,în aburii cenuşii al existenţei mele,în frânturile de speranţe ce ard mocnit într-un colţ din viaţă.Parfumul dulce al cafelei cu miros îmbătător simţurile mi le mângâie...Şi mă îndeamnă la visare..Hi să visăm vise,să ne lăsăm pradă visurilor...Şi visez..visez.. Să simt fiecare părticică din mine cum respiră prin tine,să simt fiecare celulă cum se înveseleşte în momentul în care tu te uiţi la mine.E plăcut să văđ cum într-un singur moment,o simplă privire mă poţi arunca în deznădejde sau să mă exalteze într-atât încât să ajung nebună după tine.Cafea bună ce eşti şi mă cucereşti..realizezi că te sorb din priviri încât ochii mi se dilată şi irisul nu mai are contur...se dizolvă în aburii cafelei.Prima cafea de dimineaţă e ca o sărutare,ce cu iubire sufletul îmi încălzeşte şi să trăiesc intensitatea la maxim.Să sorb cunoştinţele altor prieteni...să dezvolt într-un mod plăcut...O linişte în jurul meu...O linişte în care aburii cafelei şi sărutările sunt dulci cu aromă de prietenie.O linişte în care eu sunt fericită că îmi împart gândurile cu prietenii la o cafea...


Lenuş L

Cartea vieţii

O mică călimară aşteaptă-n melancolia ei,
Luna încet se apropie de filele deschise
Se apleacă şi citeşte pagini din mine scrise.
Cu o voce lină îmi cântă în ecou;
Mă hrănesc cu tine...
Cu iubirea din interiorul meu.
Gândurile,starea mi le scriu mereu,
Pe ale mele file unde-mi este cald şi bine
Paginile vieţii-mi zâmbesc...
Rătăcesc în labirint printre litere şi umbre,
Viaţa,gândurile într-o carte mi-am presat.
Umbra mâinilor tale duios o va răsfoi
Şi-mi vei citi cartea sub soare
Lenuş L

O umbră în vis...


În fapt de seară cu cer senin
Luna mă priveşte şi-mi zâmbeşte
Stelele argintii,sufletu-mi alină
Vise adormite în surdină
Eşti în întunericul meu
Dansând în liniştea nopţii
Eşti umbra din visul meu
Ce mă veghezi mereu
Timpul mi-a furat vise...
Din clepsidra de argint
Amăgind nisipul
Crescandu-mi aripi de speranţe
Împletind visuri argintii...
A timpului pierdut
O umbră-n noapte
A visului neîmplinit...
Lenuş L

Dorul...


Sufletul meu plânge
De dorul tău...
Te strig în noapte,
Cu ale mele şoapte.

Dar nu mă auzi...
Lacrimi amare-mi curg,
Pe obrazul însetat
De iubirea ce-am pierdut. Lenuş L

luni, 21 martie 2011

Inimă suspendată

Inimă suspendată

Greu și obosit îi era sufletul printre acești copaci. Mai trimitea în sus, în tăcere, câte un gând uneori, dar tot se simțea, în pădure, fără adăpost și nesigură. Era multă vreme de când tălpile i se înecaseră în noroiul lumii. Și-a suspendat atunci inima într-o peșteră și acolo făcea foc mereu. Era singurul loc ce-i mai dădea o senzație de dulce. Lumina lui binecuvântată îi punea sângele în mișcare și așa își simțea corpul vibrând. În rest, totul i se părea de neînțeles. Zorii o prindeau lipsită de bucurie și pe măsură ce zilele treceau, focul strălucea pe jumătate stins și întunericul căpăta forme și prindea putere, încercând să-i spânzure bătăile inimii. Toate mângâierile îi erau dureri și îndoieli acum.
Degeaba învățase de la luna plină că drumu-i drept și străjuit de stele. Îl acoperea în fiecare noapte cu râuri adânci de lacrimi. Degeaba se privea în oglinda apelor, nu mai vedea strălucirea aștrilor în părul său bălai și nici albul de sidef al pielii sale. Nu mai știa de-i om sau nu...
Era ceva neobișnuit în ochii ei, sufletul nu mai putea fi descifrat. Exprimau lucruri care nu putea fi spuse cu cuvinte simple, căci atinsese cu privirea ceea ce nu trebuia să se întâmple. Suferise prea mult.

Floarea primăverii...

Sunt floarea primăverii
Cu parfumul colorat,
Din floare am răsărit
Cu fericirea te-am lovit,
Şi cu drag ţi-am zâmbit
Dintre petale eu te chem,
Iubirea să-ţi ofer,
O fericire parfumată.
Cu miros de primăvară,
Balsam pentru sufletul tău.
Mă dăruiesc ţie ca o floare
Frumoasă şi trecătoare,
Cu dansul colorat al primăverii
Să ne topim împreună.

miercuri, 16 martie 2011

Un albastru dor...

Un vis albastru pe cerul meu
În nopţile târzii eşti steaua mea
Mă porţi în sfera ta de foc,
Cu a ta chemare mă îndemni să zbor.
În al meu vis albastru de dor
Rochia albastră a nopţii îmbrac,
Te privesc cu drag printre stele albastre.
În vâltoarea cuvintelor albastre,
Să ne iubim cu foc,dorul să-l stingem
Vise albastre cu doruri aprinse.
Împreună să zburăm,dincolo de orizonturi
În albastru vis să ne pierdem…

Calendarul sufletului....

Sunt un suflet călător rătăcind de dor…Sufletul meu e precum un calendar…Rătăcesc în noapte şi răsfoiesc filele calendarului sufletului meu.În frumuseţea nopţii…în liniştea tăcerii aştept să pot păși înspre locul iubirii veșnice…Aştept în tăcere… să se aştearnă uitare peste vise strivite sub doruri prinse printre rădăcini de copaci renăscuţi.Ascult în tăcere cum… se strivesc speranțele peste zilele rupte din calendarul sufletului.Privesc în tăcere prin… ochiul rănit de uitare, cum se leagănă o lacrimă neplânsă.Sper în tăcere, ca… între ieri și azi să cadă nopţi adormite pe cărările de mâine.Închid amintiri în ultim fulg de nea, șterg urmele anotimpurilor netrăite din sufletul adormit printre tăceri.Opreşte-te la poarta sufletului meu,lasă-ți razele curate și pure să-mi fie lumină în fereastră de suflet,picură din stropii înfloririi peste fiecare gând născut din iubire,adu-mi prospețimea și curajul înnoirii peste mugurii iubirii! Pe cărări de dor, la margini de timp, plâng iubiri uitate în buzunarul nopților risipite printre umbrele căzute peste lume. Se frâng speranțe alergând pe cărări de vise ascunse printre urmele iernii trecute şi reci. Se aprind tăcute primăveri printre flori.Sunt un călător prin viaţă…şi mă opresc la poarta inimii tale! Ascultă melodia iubirii ţesută printre flori în nopți cu stele argintii! Când pierzi drumul spre inima mea, ține-te după fluturii ce zboară pe cărări cu flori renăscute.

Speranţa


Speranţele înfloresc în anotimpuri
Tristă caut un loc…
Pe cărări pierdute de timp,
Cu pasul trist şi obosit
Urmăresc stelele în buzunarul nopţii.
Caut un loc în noapte
Unde speranţele nu mor,
Visele zboară libere
Florile iubirii nu se ofilesc,
Voi privi dincolo de orizont.
Voi stânge clipe netrăite
Aştept primul curcubeu,
Aştept în tăcere….
Vise strivite sub doruri prinse,
Spre locul iubirii veşnice….Primăvară.

Cuvinte speciale...

Am cuvinte  special pentru tine…
Cuvinte  doar pentru tine.
Frânturi de cuvinte ce formează propoziţii.
Sunt încojurată de cuvinte şi tu în prezenţa lor,
Dansul flăcărilor de cuvinte ard pe dinăuntru…
Prin prezenţa ta se vede o strălucire aparte,
Înauntru ard,te privesc în ochi şi văd….
Dansul flăcărilor pe pereţii tăi oculari
Am dat pânzele de păianjen la o parte..
Şi cuvintele s-au lipit de mine..sub formă de amintiri,
Cuvinte din cuvinte se ţese o pânză fină sclipitoare
Primăvara cu sufletul ei plină de rouă.
O pânză elastică şi lipicioasă cu greu scap..
O pânză portocalie cu miros de roze.
Cuvinte,frănturi,propoziţii,mă-nvăluie…
Dar mă scutur…şi m-am dezvăluit de amintiri…de cuvinte

Trăiesc...


Cu miros de trandafiri şi fluturi la orizont…
Mă pierd într-o noapte senină,cu vise de înger
Ce stau pradă în interiorul meu de caşmir.
Frumuseţe de flori colorate pe marginile  sufletului…
Luna să nu fie cu umbre de suspine,
Şi eu mă plimb prin tine ca într-un carusel.
Pe acorduri de vioară,mă ascund în timpul tău…
Mirosul florilor îmi alintă ochii,de un martie fără somn
Cerul vorbeşte atât de colorat în simplitatea nopţii.
Un vis frumos,colorează şi lipsa de culori
A dorului ecou ce privesc lung în ploaia de fluturi,
Ce din pianul inimii,răsună balade şi fluturii danseaza în noapte
Fericirea o ţin strâns la pieptul meu şi cobor luna.
Dau frâu zâmbetelor să alerge unde răsăriturile apar
Cum florile prind viaţă recitesc în tine emoţiile,
Mă las topită de frumuseţea timpului mângâind natura.
Nebunia visurilor mele zdruncină cerul
Ploile cântă de dorul tău,cât de sublim stau în palmele lui Martie…. 

vineri, 11 martie 2011

Suflet aripi de primăvară...

Din primăvara mea să pot fura
Firimituri de vise din timpul tau…
Clipe din timpul meu…
Fereastra sufletului unde visele se împletesc în gânduri,
Inima îmi zboară pe aripi de primăvară cu mult dor.
Primăvara sufletului îmi deschide inima printr-o floare
Frânturi de clipe, lacrimi uscate păşesc în urma paşilor tăi…
Petice de amintiri…emoţiile cerului îmi ating dorinţe ucise,
Sufletul mi se dezmorţeşte uşor în aripi de primăvară.
Înainte de prima floare născută am zărit primăvara în ochii tăi
Cel mai frumos surâs de primăvară este o simfonie a iubirii…
Natura inimii mele mă îmbracă cu o caldă iubire la viaţă.
Cerul cu un curcubeu e primăvara inimii mele
Dorul mi-l pierd în iluzii prin parfumul florilor…
Sufletul valsează un dans al primăverii,ce la viaţă m-a trezit
Iubesc primăvara prea mult…O primăvară a sufletului meu.

Un vis violet...

Un cer violet sublim…Noaptea se lasă cu un parfum de visare…În visul meu port  rochia nopţii şi fără muzică eu dansez….Un dans de balerină pe acorduri de voci,dezlănţuite de umbrele ce stau zidite în tăcere….Cerul uşor se destramă în curcubee violete.Despic umbrele nopţii violete alergând cu fluturii într-un extaz de prelungire a viselor într-o descompunere lentă a frumuseţii….
Într-o lume a viselor  strâng chihlimbarele cerului care devine orb,şi rătăcesc în labirintul mov al nopţii. În visele de sticlă siluetele transparente se sparg de luna care încet capătă forma rece a singurătăţii….Mă învelesc cu marginea cerului şi călătoresc tulburată într-o pasiune blândă ce mă aruncă în iluzii scufundate de cerneală violet….În liniştea nopţii ascult chitarele ce se sting uşor ca un ecou,topindu-se de stele,iar eu în mijlocul tabloului nopţii pictez îngeri violeţi.Cochetez în mijlocul nebuniei în cele mai tari esenţe de violet…În noaptea asta respir violet şi o noapte îmi este de ajuns….Un vis violet ce încet se destramă şi va urma un cer senin…..

Ceasul...Timpului

Timpul trece,timpul zboară,se prelinge pe lângă noi şi aşa trec anii vieţii…Privesc pe geam şi văd cum mi se scurge viaţa..cum totul trece pe langă mine de parcă aş fi o nălucă……Să fiu frunză în bătaia vântului…Privesc cerul înnorat şi visez…Să pot atinge cerul cu mâinile şi norii înntunecaţi să-i risipesc ….Ca razele soarelui să pătrundă în lumea mea…
Privesc în jurul meu şi nimic nu are sens mereu sper….sper….sper ca într-o zi să-mi se deschidă un nou drum…un nou sens…un nou acel ce lipseşte…Visez zi şi noapte dar te poţi trezi că într-o bună zi bucuriile vieţii se pierd pentru că se stă meditând…şi tot ce e frumos trece pe lângă mine….pe lângă tine…şi uite aşa anii trec…timpul zboară.Ar trebui să coborâm din aceea lume…sau să întoarcem ochii spre viaţă…chiar daca valurile vieţii ne lovesc din plin când şi când…Dar poţi privi spre ceilalţi…să vezi prin ei că poţi avea zile mai senine şi poţi trece mai uşor peste pragurile vieţii alături de cei dragi ce îţi dau putere.Şi te priveşti pe tine însuţi,închizi ochii şi priveşti dincolo de oglinda în care te admiri….să pătrunzi în interiorul tău…să dai culoare vieţii.

Culoarea amintirilor


Timpul îmi mângâie sufletul în cufărul plin de amintiri
Mă rătăcesc în timpul infinit al nopţilor de dor,
Amintirile mele cu miros de trandafiri de primăvară.
Emoţiile inimii se risipesc în buchetele fericirii
Inima îmi decorează culoarea amintirilor…
Frumos zburai tu înger al visurilor mele,
Zburam îmbrăţişaţi în nebunia cerului.
Acum eşti doar o speranţă şi apusurile plâng,
Cerul deschide ochii printre lacrimi…
Ne innundă cu ploaia lui,cerul plânge pentru noi
În bătaia inimii mele eşti doar un mister,
Eşti culoarea amintirilor rătăcite.
Din cer mi se trimite o ploaie de zâmbete,
Ce îmi transformă tristeţile în florile primăverii.

Printr-un singur ochi…



Sunete pierdute mă strigă în noapte
Să răsfoiesc timpul din cartea personală
Multe ploi abundete de litere asupra sufletului
Cerul strigă cu ploaie, pe capitolele vieţii,luptăm
Întunericul devine rece,ochii tăi rătăcesc pierduţi
Şi reuşesc să desenez pe marginea orizontului,
Îţi desenez ochii prin fereastra sufletului meu.
Ce vor gusta topirea timpului pierdut
Doresc să-mi deschid larg fereastra ochiului
Să reuşesc să-mi topesc timpul nopţii
Printr-un singur ochii cartea vieţii,
Noaptea citeşte pe nerăsuflate…
Timpul vieţii mele…

miercuri, 2 martie 2011

Semnificaţia zilei de 1 martie


Ziua de 1 martie, sau mărţişorul cum se mai spune la noi, vine din antichitate. Luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
Descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani. Şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o ată. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lâna, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social.
În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, feţe şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.
Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.
După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăverii, la naşterea anului agrar. În timp, tradiţia s-a schimbat şi şnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, care era asociată soarelui.
Mărţişorul este mai cu seamă un simbol solar. El este un simbol al Soarelui care a început să biruie amorţeala şi frigul iernii şi a cărui victorie clară va fi marcată prin echinoxul de primăvară, când zilele vor deveni mai lungi decât nopţile.
Odată cu răspândirea obiceiului mărţişorului în cadrul citadin , bănuţul originar a început să fie înlocuit cu figuri sau simboluri auspicioase ori norocoase mai mult sau mai puţin tradiţionale. Iată câteva din cele mai populare mărtişoare: – Mărţişorul cheii. Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ţi găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor.
  • -Mărţişorul coşarului.Coşarul , considerat un personaj norocos în România
  • - Mărţişorul gărgăriţei / buburuzei . Gărgăriţă este un simbol norocos , dar şi un însemn al maternităţii , fertilităţii şi mamei pământ.
  • -Mărţişorul potcoavei.Se spune că , pentru a avea întru totul parte de şansă în viaţă , atunci când găseşti o potcoavă trebuie să o arunci în spate, peste umăr sau să o aşezi pe un perete al casei tale.
  • - Mărţişorul stelei. Potrivit legendei , steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecţiunea.
  • - Mărţişorul inimii / inimoarei.
  • -Mărţişorul trifoiului cu patru foi.Simbol recunoscut al norocului, trifoiul cu patru foi înglobează o semnificaţie aparte pentru fiecare frunză : faimă , dragoste, bogăţie, sănătate.
Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Irina Nicolau spune: “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”
Scris pe data de 01 March 2011 de Gabriela Nagy – Scris in lifestyle

1MARTIE…o cafea cu mărţişor.


De 1 Martie va doresc o primăvara frumoasă…plină de iubire tuturor femeilor!…Vă invit la o cafea în prag de primăvară cu aromă de mărţişor…. 1Martie.A venit primăvara cu şoaptele ei picurate din soare până în sufletele noastre…..A venit primăvara şi copacii s-au trezit de bucurie zbătându-se de parcă pe crengi le-ar fi crescut mii de păsări ce vor să zboare…
A venit primăvara…..Ghioceii tremură,
De viaţă se bucură,
De soare şi de lumină,
Primăvara îi învie.
Să ne aducă bucurie,
Ei cu gingăşia lor,
Ne aduc un mărţişor.