vineri, 18 septembrie 2009

Dor blestemat

Mă ascund între ramuri de vise. Îți voi intra în sânge ca o otravă , lumina ochilor tai va fi prizoniera cerului din ochii mei , iar brațele și  buzele mele vor lăsa pecetea pe pielea ta . Când vei pleca gândul să-ți ardă pătruns de gândul meu . Să alergi și nopțile să-ți  fie tulburate de ritmul pulsului meu. Să alergi și  răceala mâinii mele să te înghețe în nopțile de vară. Când te vei ascunde-n mare, răsuflarea ta mă va chema ca un cântec de sirenă. Să te ascunzi printre nori, ochii tăi vor luci ca două lacuri adânci de munte. Te va durea când  voi închide ochii, nu-mi vei mai soarbe otrava privirii . Vei suferi când  mâinile mele iți vor mângâia părul, nu le vei mai simți  reci pe obraji . Vei plânge  când  gura mea îți va șopti bucăți din rugăciune în ureche, căci nu vei mai simții fructul sărutului . Și așa  va fi până  la sfârșit . Te vei mistui de mine , clipă de clipă . Vei arde până  la capăt, încet, dar definitiv . Ți se va spulbera cenușa în privirea mea . Dar zâmbetul meu va fi acolo . Va fi acolo mereu până la sfârșit .



Dor

Doare dorul
până-n miez de stele
îţi sărut urmele
paşilor din nisip
în apus de soare
murmur dragostea
ca pe un psalm
cad ploi
apele udă florile
născute din speranţă
flori curate
dau buzna
roiuri de fluturi
desupra fântânii
sufletului meu
dorul
cuvânt sonor
ce pe-a timpului harfă
picură uşor lumină
clipe de dor amar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu