Privesc la cer
prin tăcerea cuvintelor
ochii-mi plimb prin constelații
să adun un curcubeu de dor
din mătasea nopții
prin labirintul stelelor
gânduri împrăștiate
pierdute-n trup
sufletul mocnește
vise și speranțe
alunecă prin vene
îmi încrâncenează carnea
în suspin prelung
păstrez tăcerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu