sâmbătă, 5 octombrie 2019

Ritm

Te scufunzi
în dantela albă
a unui vis umed
și ascuns
un sărut ce atinge
în repaus fructul
alunecării
suflet confuz
într-un val de magia
ritmului
printre foi albe
cu mărgele de sudoare
inima ta geme
coapse atinse
respirații de plăcere
ploape ce coboară
din ultima suflare.


© Lenuș Lungu

Am vrut

Am vrut să-mi sting lacrimile,
răspândind o pătură pe tristețea mea,
mi-am aprins steaua
cu lumina iertării
am crezut în speranța
că îmi va arăta orizontul nou
să mă agăț, nu am renunțat
încă mai cred în frumusețea inimilor
am găsit pajiști noi în deșerturi
unde am cultivat zâmbetul pe
care l-am primit
seninătatea din suflet
neîncetat și profund
acel ecou pe care-l
dau în inima mea
unde darul este viața
și iubirea ce nu mă părăsește.
(fragment file din suflet)
©Lenuș Lungu

Răsfoiesc poezia

Prinsă printre foi
în această noapte
răsfoiesc poezia
numai gemetele tale
sporesc gândul
în această tăcere
ce trăiește înăuntru
frisoane neînfricate
ce curg ca picături
de albastru
boabe într-un deșert
ars de focurile
pe care le ardem
cu o pasiune caldă
explozii de frenezie
aruncându-ne ca magma
solificându-se în oceanul nostru.
© Lenuș Lungu

Totul e un joc

Totul este un joc între noi
îmbrăcat cu ironie
fiecare sărut
fiecare mângâiere
fiecare melodie lentă
a gândului tăcut
ne atingem pielea
ne prindem buzele lacomi
cu cleme provocatoare
în sărutări sufocante
adu-mi soarele
în noaptea întunecată
aripile de zbor
în mândria versurilor
dorința purpurie
ce apare
este focul macului de câmp
sângele cheamă
totul este tăcut
vocea noastră
se pierde-n respirație.
© Lenuș Lungu

Ultima iubire

IMG_20190623_220007În ritm lent
melodic
orchestrat de o iubire
nebunească
o rumbă senzuală
ritmică
cadențată de o pasiune
ce bate viguros ritmul mișcării
o șoaptă de plăcere
o notă ce vibrează
cu vocea între mătasea pielii
respirația va fi un cântec
slăbiciunea sufletului
și ochii lacomi
împărțesc ultima iubire.
© Lenuș Lungu

Te dețin

Te dețin în această nebunie
pe acest pat
în ultima noastră luptă de iubire
mă înfășori în iasomie
în parfumul nou de aer
simt corpul tău
mâinile mă țin
în întuneric
dincolo de respirație
mă înec între buzele tale
roșii ca focul
și ploaia ne spală
ecoul șoaptelor
într-o noapte de păcat.
© Lenuș Lungu

Cuvintele tale



Cuvintele tale sunt picături de rouă
înfășurate în dragostea mea…
emoțiile calde curg pe pielea mea,
respirația atinge momente infinite…
unde visele mele…interzise, sunt amestecate cu săruturi ce colectează fumuri de picături de soare.
gânduri și cuvinte în parfumuri interconectare.
© Lenuș Lungu

Plouă


Cerul geme
cu lacrimi de argint
în oglinda timpului tău
netezind lent
un exil de tăcere
se simte
vocea plângerii
ca apa negată
la floarea esenței
de umbre rare și plictisitoare
pe obraji te-a tulburat
ai cerut iubire
să-ți mănânci și oasele
și cele câteva bucăți de piele
agățat de respirații
abia restrâns
tu
ostaticul unui suflet
lacom de mângâiere
ai vrut totul
și nu ai avut nimic.
© Lenuș Lungu

Pasiune


Indici de pasiune
plutesc în aer
seduce timpul
cu contur incert
lingușesc suspendați
în linie de o noapte
vibrând sub piele
frânghii tensionate
între tine și respirația mea
iubește-mă
e șoapta care se ridică
din arpegiul inimii
iubește-mă
acum în plâns de inundații
distanța de la sărutări
vise sihastre
în râurile destinului
ca o floare infinită
între azi și mâine.
© Lenuș Lungu

Tu




Tu
vălul impalpabil
defilat
la gleznele nopții.

© Lenuș Lungu

Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) (65-8 î.Hr.)


Poet antic roman.
S-a născut în sudul Italiei în famlia unui libert ( sclav eliberat). La vârsta de 20 de ani pleacă pentru a-și desăvârși educația. La vârsta de 22 ani primește titlul de tribun militar. După asasinarea lui Cezar, devine partizan al republicanilor.
În bătălia de la Philippi ( 42 î.Hr.), încheiată cu înfrângerea republicanilor, Horațiu a fugit de pe câmpul de luptă. După anunțarea amnistiei de către învingători, și-a cumpărat un post de secretar. Versurile lui Horațiu au atras atenția lui Vergiliu și al lui Varius Rufus. Ei l-au prezentat pe tânărul poet lui Mecenas, cel mai apropiat prieten al lui Augustus, iar în anul 38 î. Hr. Mecenas l-a primit pe Horațiu în rândul prietenilor săi. În anul 33 î. Hr., Horațiu a primit de la Mecenas un domeniu nu prea mare în regiunea munților sabinici ( Tivoli de astăzi), mulțumită căruia nu trebuia să se mai preocupe de câștigarea existenței de zi cu zi.
Apucându-se de poezie după dezamăgirea suferită ca urmare a înfrângerii de la Philippi, Horațiu și-a ales ca modele doi autori spirituali sarcastici: de la grecul Arhiloh ( aprox. 675-635 î.Hr.) a împrumutat iambul, iar de la latinul Lucillius ( aprox. 180-102 î.Hr.) – satira. Prima carte de satire al lui Horațiu ( el le-a denumit convorbiri) și care era formată din zece poeme scrise în hexametru, a apărut aprox. în anul 35 î.Hr. După victoria lui Augustus, aprox. în anul 30 î.Hr., Horațiu a aduna într-o nouă carte încă opt satire, adăugându-le șaptesprezece creații iambice, denumite epode. După aceea, în creația lui Horațius a avut loc o cotitură hotărâtoare. A găsit măsurile care să corespundă stării sale de spirit actuale pozitive în poezia lirică eolică ( adică menită a fi citită cu acompaniament muzical) de la începutul secolului al V|-lea î.Hr., la Alceu și Safo, din care s-a și inspirat. Între anii 30 și 13 î.Hr., Horațiu a compus patru cărți de versuri lirice, așa-numitele ode. Prima carte conține meditații filozofice în stil epicureic și, parțial, stoic. A doua carte este dedicată problemelor poeziei. Un loc însemnat îl ocupă scrisoarea către Pisoni despre arta poeziei, care încă din vechime era denumită ” știința poeticii”.
În următorii șase ani, Horațiu nu a mai compus versuri lirice ( în înțelesul antic al cuvântului). Împăratul Augustus îi încredințează lui Horațiu compunerea imnurilor în cinstea Jocurilor Secundare.
Acest lucru i-a adus poetului o faimă pe scară largă, după care s-a întors din nou la lirică. În anul 8 î.Hr., Mecenas moare, iar Horațiu i-a supraviețuit doar două luni. A fost înmormântat pe colina Esquillina, alături de Mecenas.
Creația lui Horațiu, un maestru fenomenal al versului, creatorul poeziei minții, strălucitoare și armonioasă, este una dintre culmile literaturii latine pe care el a îmbogățit-o prin noile măsuri ale liricii grecești. Știința poetică a servit ca o sursă de inspirație pentru Arta poetică a lui Boileau (anul 1674).
* Cumpătul nu seamănă cu zgârcitul.
* Originea nu se schimbă prin bogăție.
* Teme-te de laudele deșarte, învelite în blana vulpii.
* Marile promisiuni scad încrederea.
* păstrează-ți rațiunea în situații dificile.

© Lenuș Lungu