Sogni

Stiamo radicando in profondità,
spezziamo i rami in alto,
sogniamo i miracoli come realtà.

    © Lenuș Lungu

Înfingem rădăcini în adânc,
desfacem ramuri în înalt,
visăm minuni ca realitate.

Quintilian ( Marcus Fabius Quintilianus) ( cca între anii 35 și 96)

Orator roman și teoretician al artei oratorice. S-a născut în Spania, într-o familie modestă și obișnuită. A fost educat la Roma. S-a pregătit pentru o carieră de orator juridic; în vremea împăraților Vespasian, Titus și Dominițian a apărut nu o dată la procese în calitate de avocat ( între anii 69 și 96), dar și-a câștigat faima nu datorită activității practice, ci ca urmare a celei teoretice și didactice. S-a pastrat în întregime doar scrierea Institutio Oratoria ( în douăsprezece cărți) - unul dintre cele mai prețioase izvoare  ale retoricii și pedagogiei antice. Din punct de vedere literar, cea mai interesantă carte este a zecea, în care Quintilian trece în revistă genurile poeziei și prozei grecești.
Este considerat a fi primul profesor de meserie care a întemeiat o școală de stat: Vespasian i-a acordat o pensie plătită din vistieria imperială. Quintilian a predat aproximativ douăzeci de ani arta retoricii tinerei elite romane - copiii celor mai de seamă și mai bogate familii romane. Printre ucenicii săi  s-au numărat Pliniu cel Tânăr și probabil, Juvenal. Lui Quintilian i-a fost încredințată educația moștenitorilor imperiali. Aflat la apusul faimei sale și fiind revunoscător casei imperiale, Quintilian îl lăuda în mod sincer pe Domițian, un tiran crud și sângeros, cu care era prieten și cu care, e posibil, împărtășirea aceleași idei. La rândul său Domițian îl ajuta pe Quintilian cu bani și onoruri; se presupune că Quintilian a devenit " din retor, consul", lucru nemaiîntâlnit la Roma. Viața lui Quintilian, în ciuda faptului că acesta a cunoscut culmea faimei și a bogăției, nu poate fi, cu atât mai puțin, catalogată drept fericită: tânăra lui soție și cei doi fii plini de teroarea tot mai crescută instaurată de Domițian, de exilarea părinților elevilor săi și a moștenitorilor împăratului. Quintilian a încetat să mai profeseze și și-a dat demisia, retrăgându-se din viața activă a cetății.
Quintilian este autorul scrierii Institutio Oratoria - cel mai complet manual de retorică din antichitate dintre cele care au ajuns până în zilele noastre.

* Vorbirea doicii trebuie să fie ireproșabilă.
* Fiecare lucru are parte de dreapta lui proprie.
* Orice cuvânt este folositor la ceva.
* Cel mai important lucru în arta oratoriei e să nu lași să se observe meșteșugul.
* Mincinosul trebuie să aibă o memorie bună.

  © Lenuș Lungu

Sogni

Ho dipinto la mia vita su tela
in un sogno astratto
con il pennello ho dato colore
Metto i miei pensieri sulle ali
e ho lasciato volare i miei sogni.

© Lenuș Lungu

Mi-am pictat viața pe pânză
într-un vis abstract
cu penelul am dat culoare
pe aripi am pus gândurile toate
și-am lăsat visele să zboare.

Iluzii

Îmi înțeapă gura
atingând tastele pentru
a-ți scrie gândurile mele
și tu gând suspendat
alunecă în umbra dintre gene
mâinile sprijinite
pe părțile trupului
atrag ușor buzele
între impulsuri stângace
mișcări artistice
printre broderii de mătase
parfumuri ale infinitului
învelite în arome seducătoare
un singur corp, foame de viață
 iluzia unei iubiri
în marginea nopții.

    © Lenuș Lungu

Adu-mi

Adu-mi dragostea
unde se coc flori de piersic
pe foile în care notele trupurilor
se amestecă nebunești
adu-mi unde iubirea este furtună
unde trunchiul se așează pe nisip
apele mării vindecă perla umedă
la asfințit vom bea picăturile lumii
să mă porți unde zorii ridică lumina nopții
unde mandolina bate ritmul poftelor
du-mă unde începe totul
și totul se termină la infinit.

    © Lenuș Lungu

Provocare

Îți caut corpul energetic
care e provocator
între texturi de mătase
și lumini moi
ale cerului albastru
în oaza de pace în grădina
erosului
ard flori roșii de pasiune
aprinse foc armonios
pe aripile fanteziei
răsună vântul tăcut
valul gâfâit
în mângâieri parfumate
tărându-se pe cele mai adânci căi
pajiști înflorite și tufe viguroase
în timp ce plantea mea cărnoasă
sărutând săruturi fermecate
ca fulgerul dintr-un cer senin
împreună scufundându-se
într-o mare de plăcere
îndrăgostiți într-o încurcătură
de țesuturi
sub un cer curios
ce face să strălucească
un soare armonios.

   © Lenuș Lungu

Senzații

În împletirea senzațiilor
ce curg fierbinte pe piele
te pierzi în tăcere
de gemete și suspine
bătăi asurzitoare
de sânge-n vene
răsună-n piept
în timp ce îți absorb ființa
îți beau iubirea
umplându-te de păcat.


 © Lenuș Lungu

Te simt

Ti sento nel mio essere
e vivi secondo i tuoi gusti

Te simt în ființa mea
și trăiesc din gustul tău
   
©Lenuș Lungu

Te voi aștepta

   în nopțile târzii
    când luna va străluci
    în deșertul de argint
    te caut în tăcerea
     întunericului
     luminat de focul inimii
     te voi găsi dincolo de dune
     unde visele urmăresc
     urmele amintirilor
     și aerul miroase
     a flori de tei de mătase.

     © Lenuș Lungu

Illumina i colori

Senza colore … non c’è vita

cancella i toni grigi della tua vita

e illumina i colori che ti abitano!
Scopri i tuoi colori e disegna la tua vita.

© Lenuș Lungu

Fără culoare…nu există viață
Șterge tonurile de gri din viața ta
și aprinde culorile ce sălășluiesc în tine!
Descoperă-ți culorile și desenează-ți viata.

Parole

Parole silenziose
nel mezzo della notte
ascolta il mio silenzio
in autunno
ai nostri cuori.

© Lenuș Lungu

Cuvinte tăcute
în miez de noapte
ascultă-mi tăcerea
în toamna inimilor noastre.

Cammino

Cammino sulla sabbia
desiderio ardente
Raccolgo lacrime di rugiada
all’alba
attraverso pensieri colorati
del tempo.

© Lungu Lenuș

Pășesc pe nisipul
fierbinte de dor
culeg lacrimi de rouă
în zori de zi
prin gândurile colorate
de timp.

Fantezie

Mintea-mi fuge
departe de prezent
învelită-n memorie
înfășurată în extazul
unui vis
foi îmbibate
în umeda simțurilor
între strigăt, pasiune
dragoste și delir
o fantezie, un fior
un puls
trezirea unei lacrimi
cu tăcere te îmbrățișează
dorințele noastre se contopesc.

© Lenuș Lungu

L'anima

Sufletul e o floare parfumata
Doare cand calci pe petale.

L'anima è un fiore profumato
Fa male quando sali sui petali.

   
©Lenuș Lungu

Ritm

Te scufunzi
în dantela albă
a unui vis umed
și ascuns
un sărut ce atinge
în repaus fructul
alunecării
suflet confuz
într-un val de magia
ritmului
printre foi albe
cu mărgele de sudoare
inima ta geme
coapse atinse
respirații de plăcere
ploape ce coboară
din ultima suflare.

© Lenuș Lungu

Am vrut

Am vrut să-mi sting lacrimile,
răspândind o pătură pe tristețea mea,
mi-am aprins steaua
cu lumina iertării
am crezut în speranța
că îmi va arăta orizontul nou
să mă agăț, nu am renunțat
încă mai cred în frumusețea inimilor
am găsit pajiști noi în deșerturi
unde am cultivat zâmbetul pe
care l-am primit
seninătatea din suflet
neîncetat și profund
acel ecou pe care-l
dau în inima mea
unde darul este viața
și iubirea ce nu mă părăsește.

(fragment file din suflet)

©Lenuș Lungu

Răsfoiesc poezia

Prinsă printre foi
în această noapte
răsfoiesc poezia
numai gemetele tale
sporesc gândul
în această tăcere
ce trăiește înăuntru
frisoane neînfricate
ce curg ca picături
de albastru
boabe într-un deșert
ars de focurile
pe care le ardem
cu o pasiune caldă
explozii de frenezie
aruncându-ne ca magma
solificându-se în oceanul nostru.

© Lenuș Lungu

Totul e un joc

Totul este un joc între noi
îmbrăcat cu ironie
fiecare sărut
fiecare mângâiere
fiecare melodie lentă
a gândului tăcut
ne atingem pielea
ne prindem buzele lacomi
cu cleme provocatoare
în sărutări sufocante
adu-mi soarele
în noaptea întunecată
aripile de zbor
în mândria versurilor
dorința purpurie
ce apare
este focul macului de câmp
sângele cheamă
totul este tăcut
vocea noastră
se pierde-n respirație.

© Lenuș Lungu

Ultima iubire

În ritm lent
melodic
orchestrat de o iubire
nebunească
o rumbă senzuală
ritmică
cadențată de o pasiune
ce bate viguros ritmul mișcării
o șoaptă de plăcere
o notă ce vibrează
cu vocea între mătasea pielii
respirația va fi un cântec
slăbiciunea sufletului
și ochii lacomi
împărțesc ultima iubire.

© Lenuș Lungu

Te dețin

Te dețin în această nebunie
pe acest pat
în ultima noastră luptă de iubire
mă înfășori în iasomie
în parfumul nou de aer
simt corpul tău
mâinile mă țin
în întuneric
dincolo de respirație
mă înec între buzele tale
roșii ca focul
și ploaia ne spală
ecoul șoaptelor
într-o noapte de păcat.

© Lenuș Lungu