 | |||
| (Istorie) | |||
| 1. Radacinile Zorii istoriei scrise i-au surprins pe înaintasii înaintasilor nostri în cetatile de piatra ale Carpatilor si Balcanilor, în bogata vale a Dunarii si de-a lungul marilor râuri care, spre Soare-Rasare, îsi calatoresc undele spre primitorul Pont Euxin. | |||
Generatie dupa generatie, au durat, cu mult timp înaintea epocii homerice, o civilizatie agro-pastorala, rivalizând cu lumea helladica si miceniana, o societate sedentara, divinizând soarele care da viata rodului, au dezvoltat felurite tehnici agricole si mestesugaresti pe care, de la ei, acei primi agricultori si pastori ai locului, mostenindu-le, alaturi de simtul pentru frumos, originalitatea portului si a datinilor, dragostea fierbinte de mosie si de libertate, taranii agricultori si pastori români le-au trecut peste hotarele timpului, pâna în zilele noastre. Si daca acei înaintasi au disparut în istorie, au facut-o contopindu-se în NOI cei de astazi, permitând cercetatorilor moderni sa identifice în poporul român “cel mai frumos exemplu de continuitate a neamului”. Într-adevar - aprecia André Armad - acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa /.../ fie ca este vorba de traci /.../, de geti sau de daci, locuitorii au ramas aceiasi din epoca neolitica - era pietrei slefuite - pâna în zilele noastre, sustinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitarea unui neam”.  Originea comuna, aceleasi trasaturi fizice, aceeasi limba, acelasi port, acelasi mod de viata - nu au facut decât sa accentueze, odata cu trecerea la prima epoca a fierului (Hallstatt c. 1200/1150 - 600/450 î.e.n.) omogenizarea culturala favorizând, în primele secole ale mileniului I î.e.n.topirea mostenirii tuturor culturilor bronzului într-o noua unitate, calitativ superioara- cultura “Basarabi” (sec. VIII - VI î.e.n.).   Geti, daci, tyrageti, daci mari, apulli, odrisi, bessi, triballi, moesi carpi, etc.! "Obiceiuri au cam aceleasi toti”, preciza "parintele istoriei", Herodot, pentru ca toti vorbeau, potrivit anticilor “aceeasi limba”, numele lor regionale, asemeni numelor noastre regionale, (munteni, moldoveni, banatani, ardeleni, dobrogeni, olteni, maramureseni, bucovineni, megleniti, timoceni, gramosteni, farseroti), desemnându-i ca parti ale unuia si aceluiasi mare popor nord si sud-dunarean, trac, considerat în antichitate a fi fost seminta “cea mai numeroasa dupa aceea a inzilor”. O semintie, un popor de oameni viteji care, sub o conducere unitara ar fi putut fi “de neînfrânt si cu mult mai puternici decât toate semintiile pamântului”! Un popor care si-a aparat necontenit vatra în fata valurilor invadatoare scitice, celtice, bastarne si a marilor ostiri cuceritoare ale timpului, persana si macedoneana! Iar daca numelui sau, în istorie, i s-au suprapus treptat numele celor de “aceeiasi limba” (Strabon) pe care “unii îi numesc daci, pe altii geti” (Appian), localizându-i în întreaga Tracie “dincolo de Haemus (Balcani), de-a lungul Istrului (Dio Cassius) si “dincolo de Istru” pâna spre Pont si spre rasarit”, iar în partea opusa spre Germania si izvoarele Istrului” (Appian), aceasta s-a întâmplat pentru ca “poporul nemuritorilor”, tracii nord-dunareni, care se socoteau “ cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci” (Herodot) fiind “superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii” (Cassius Dio, Iordanes), aveau sa conduca, dupa anul 146 î.e.n. al definitivei caderi a Macedoniei, rezistenta întregii semintii în fata expansiunii, prin fier si foc, a puterii romane la nord de noua provincie.  BUREBISTA-REGELE TUTUROR TRACILOR Ei l-au dat istoriei pe marele barbat get Burebista (82-44 î.e.n.) “spaima romanilor” (Strabon), cel care, unificând întreg teritoriul locuit de ai sai la nord de Balcani (Haemus) s-a impus contemporanilor drept “cel dintâi si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit (vreodata) peste Tracia, stapânind tot tinutul de dincoace si de dincolo de fluviu” (Decretul dionysipolitan în cinstea lui Acornion). Si tot în mijlocul lor s-a nascut cel care, ridicând cu 19 secole în urma, steagul libertatii “a pus în cumpana însasi stapânirea romana” (Tacitus) pe pamânturile cotropite ale patriei sale, de la sud de Dunare, dacul Decebal (c. 86-106 e.n.), dusmanul “de temut” al Romei, regele care a transformat restul Traciei libere, Dacia nord-dunareana, într-un puternic si ultim bastion al rezistentei, sustinând timp de douazeci de ani “cel mai mare razboi de atunci pentru romani” (Cassius Dio). Cu mari pierderi, legiunile Romei au reusit sa înfrânga rezistenta dacilor, aparatorii sacrei Sarmizegetusa - capitala spiritualitatii întregii lumi trace, eroismul adversarilor lor transând definitiv, pentru oamenii politici si istoricii Imperiului problema numelui sub care aveau sa-i prezinte posteritatii pe aceia care, între culmile Haemusului si cetatea de piatra a Carpatilor, îsi aparasera palma cu palma vatra stramoseasca, cu iscusinta, vitejie si fara teama de moarte vreme de doua veacuri si jumatate.   “Într-un glas se roaga taranii romani - nota cu uimire Salvianus- sa-i lase a trai cu barbarii”. Încercând o explicatie, Paulus Orosius si Priscus din Panion descopereau ca “se afla romani care voiesc sa traiasca mai bine saraci dar liberi între barbari decât sa sustina între romani greutatea darilor”, pentru ca “cei ce ramân” erau siguri ca îsi pot duce “traiul în liniste, fiecare bucurându-se de tot ce are, nesuparat si neasuprit”. La data aceea însa, calitatea de “roman” începuse sa dobândeasca, pe întinsele teritorii ale fostei stapâniri burebistane, o noua semnificatie, pe masura replierii treptate a frontierelor imperiului spre sud. . | |||
| |||
 | |
| Cel mai promovat obiectiv turistic din Jibou este, fara îndoiala, Gradina Botanica ''Vasile Fati''. Asemeni Arboretumului din Simeria, aceasta a luat nastere prin refunctionalizarea parcului aferent unei foste resedinte nobiliare, într-o epoca în care cladirea nu putea fi pusa în valoare din motive lesne de înteles. | |
Ca rezultat, ansamblul fostului palat pare astazi, din punct de vedere impresiei vizuale, mai degraba o insertie derutanta în peisaj decât rezultatul a trei secole de expresie artistica. Un palat baroc impunator, 6 anexe de secol XVIII, început de secol XIX (curie, grajd, manej, cripta, sera, sura) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca gradina botanica în anii '70 si renovat de-a lungul timpului. Statutul juridic incert al ansamblului, lipsa unor strategii coerente de amenajare si refunctionalizarile succesive au dus la un peisaj greu de înteles în absenta unor explicatii la fata locului. Însa, odata ce explicatiile apar, peisajul devine din ce în ce mai interesant... Gradina Botanica Jibou - sere palatul Wesselényi - fatada nordica palatul Wesselényi - fatada sudica si pista de carturiDovezi ale evolutiei arhitecturale ale ansamblului sunt înca vizibile. O mare parte din anexele palatului se pastreaza, împreuna cu doar câteva dintre inscriptiile comemorative (din pacate astazi ilizibile si scoase din contextul initial dar precizate în cartile de istoria artei si arhitecturii transilvanene). Cele 8 monumente istorice ce compun ansamblul sunt clasate în lista monumentelor istorice din 2010 dupa cum urmeaza: Castel 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.01 Parc 1779-1810 - SJ-II-s-A-05075.02 Curie 1702 - SJ-II-m-A-05075.03 Manej 1779 (1771) - SJ-II-m-A-05075.04 Sera 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.05 Grajd 1779 - SJ-II-m-A-05075.06 Sura 1810 SJ-II-m-A-05075.07 ** În LMI 2004 aici aparea Cripta 1779 - 1810 SJ-IV-m-A-05075.08. Probabil va aparea pe o viitoare lista a monumentelor istorice disparute.  Jiboul la Ridicarea topografica franciscana (1806-1869) si azi.O parte dintre acestea au fost descrise de catre istoricii de arta. Curia o gasim descrisa de catre Biro Jozsef in anii '40, impreuna cu cele doua placi comemorative ce o decorau: ''La circa 50 m Nord-Est de castel, în perimetrul santurilor amintite, exista o cladire fara decoratii, cu parter si pivnita la subsol, de o lungime si o latime de 20,50 m; astazi cuprinde 13 încaperi; sta parasita si i se spune bucataria veche". Pe aceasta cladire se puteau observa doua inscriptii: cea de deasupra intrarii de Vest avea ornamente baroce si amintea de refacerea din temelii a cladirii in anul 1702, de catre baronul Wesselényi István, prefectul comitatului Solnocul-de-Mijloc - presedintele Dietei în 1716 - si de contesa Bánffy Kata, fiica guvernatorului Transilvaniei in acea perioada, Bánffy György I; placa de pe partea de Est, de deasupra intrarii in pivnita, amintea restaurarea cladirii in 1749 de catre urmatoarea generatie ce a detinut domeniul, Wesselenyi Istvan si sotia sa, Daniel Polixenia. Wesselenyi Istvan si Daniel Polixenia sunt cunoscuti si pentru palatul din Comlod. Deasemenea, erau înruditi cu familia guvernatorului Gheorghe Banffy I, care în acea perioada construia ansamblul de la Bontida, ''Versailles-ul Transilvaniei''. Grajdul din Bontida a servit ca model pentru cel construit la Jibou în 1755. Biro Jozsef sugereaza ca ar putea fi vorba chiar de acelasi arhitect, Peter Grimmer: ''Marele grajd din Jibou se afla aliniat cu manejul construit ulterior, pe directia Nord-Sud, în imediata vecinatate a marelui castel. Este o cladire lata de 15,35 m, lunga de 32,90 m, cu trei axe spre Est si sase axe catre Vest. Singurul si imensul spatiu interior este împartit în compartimente, facute sa adaposteasca 28 de cai si acoperite cu bolti semicirculare; sectionarea exterioara este foarte modesta, ferestrele cu arcade semicirculare si chei de bolta sunt despartite de benzile verticale ale unor lezene. Cladirea - desi mai modesta ca dimensiuni - este o copie a grajdului din Bontida, cu aceleasi tipuri de ferestre si profile ale corniselor. Probabil ca nu ne îndepartam prea tare de realitate daca presupunem ca, întocmai ca si la Bontida, constructorul a fost arhitectul clujean Grimmer Peter.''Wessélenyi Istvan a apelat chiar la sculptorul guvernatorului, Nachtigall Janos, pentru inscriptia de pe cladire. Inscriptia, azi partial tencuita, este marcata de corpul incomplet al calului odata sculptat cu maiestrie de Nachtigall.    Inscriptia si sculptura lui Nachtigall. O imagine de arhiva a sculpturii puteti vedea aici.Miklos, fiul lui Wessélenyi Istvan, alatura grajdului în 1771 un manej, decorat cu o inscriptie cu un al doilea calut sculptat, opera celui mai cunoscut sculptor al barocului transilvanean, Anton Schuchbauer. Herghelia familiei Wessélenyi era, în acea perioada, una dintre cele mai faimoase din Transilvania. La începutul anilor '40 din cladire mai ramasesera doar zidurile, acoperisul prabusindu-se. La un moment dat a fost reconstruita iar astazi nu mai pastreaza caracteristicile initiale.   Wessélenyi Miklos (1750-1809) si Cserei Ilona (1754-1830)Constructia palatului a început în 1779, când Miklos se întoarce la Jibou pentru a fi alaturi de sotia lui. Povestea celor doi a ramas în istorie, datorita personalitatii furtunoase a baronului, caracterului demn al Ilonei si relatiei strânse dintre cei doi. Miklos a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie la ceva timp dupa moartea mamei sale (1775). Parintii fetei s-au opus unei eventuale casatorii (ei fiind catolici iar Miklos reformat) si au trimis-o pe Helena la o mânastire sibiana de unde Miklos a rapit-o în 1777. S-au casatorit la Viena în mai 1777 si dupa s-au refugiat în Galitia, unde se afla regimentul de cavalerie din care facea parte baronul. Dupa ce ofiterilor din armata austriaca li se interzice sa-si tina familia în taberele militare, Miklos este nevoit sa îsi trimita sotia acasa în 1778. La scurt timp dupa, îsi da demisia din armata si se întoarce pe domeniul sau.  Sursa: Nagy Margit -Reneszánsz és barokk ErdélybenPalatul a fost catalogat ca fiind cel mai mare edificiu baroc din Transilvania. Este o cladire cu plan patrulater, având latura de 81 m, alcatuita din patru pavilioane si un corp median. Conceptul cladirii i-a apartinut, dupa cum atrag atentia istoricii de arta, baronului Wesselenyi Miklos. Acesta ''a dorit sa-si regaseasca temperamentul, gustul si asteptarile în înfatisarea castelului'' pe care l-a gândit pentru el si familia sa. Poate fi înteles ca o contopire între stilul arhitectural al resedintelor nobiliare precedente, cu turnuri si bastioane de colt, cu noul stil arhitectural baroc ce începea deja sa se remarce, rezultatul fiind o cladire inedita. Parerile cu privire la arhitectii ce au lucrat la palat sunt înca împartite. Pentru fatada sudica a pavilionului median Biro Jozsef îl mentioneaza pe Blaumann Eberhard Janos, arhitectul palatului Banffy din Cluj.  fatada sudica a pavilionului median În 1785, Miklos intra în conflict cu consilierul aulic Johan Haller, vecinul sau cu care ''traia în certe necurmate'',''caruia încerca sa-i faca toate relele, precum îi si facea oriunde i se dadea ocaziune''. Despre cum s-a desfasurat conflictul putem citi în cartea lui George Baritiu, ''Parti alese din istoria Transilvaniei'' (1889-1891). Pe scurt, în octombrie 1781, doi iobagi îngrijitori de cai, nemaiputând îndura bataile baronului, au fugit de pe domeniul lui Wesselenyi pe domeniul lui Haller din Garbou, unde sunt arestati. Haller îi trimite înapoi lui Wesselenyi doar pe unul dintre iobagi, pe celelalt hotarând sa îl judece. Cel de-al doilea iobag fuge iar Haller se vede în imposibilitatea de a-l înapoia lui Wesselenyi. Baronul interpreteaza gestul ca pe o insulta si hotaraste sa atace domeniul din Garbou. Pe 16 octombrie 1781, împreuna cu o armata de 540 de oameni, înarmati ''unii cu pusti, cei mai multi cu coase, furci de fer, maciuci'' si 12 haiduci, Miklos Wesselenyi apare la Garbou, luându-l prin surprindere pe Haller, care nu se astepta la un astfel de gest. Dupa ce baronul le ordona iobagilor sa darâme poarta castelului, are loc un schimb de replici între nobili, urmat de injurii si invitatii la duel, atât la adresa cancelarului Haller cât si a invitatilor lui. Wesselenyi îl ia ostatic pe unul dintre oaspetii lui Haller si pleaca cu tot cu armata, lasând poarta neatinsa. Ca urmare a acestui conflict, Haller îl trimite pe Wesselenyi la judecata pentru 6 capete de acuzare: ''blasfemie, juramânt strâmb, amenintare cu punere de foc, provocare la duel, infestarea si arestarea de functionari regesti, turburarea securitatii publice''. Procesul se solutioneaza abia dupa 3 ani, când însasi împaratul Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, îl condamna pe Wesselenyi la mai multi ani în închisoarea Kufstein. Însa baronul nu s-a supus sentintei si nu s-a lasat arestat de buna voie. A evitat încarcerarea de câteva ori, aparându-se pe domeniul de la Jibou iar, când împaratul a dat ordin sa fie capurat de o trupa militara, viu sau mort, a fugit pe mosia unchiului sau, consilerul Farkas Daniel, unde a fost capturat, la 5 luni dupa sentinta împaratului, pe 12 februarie 1785. Este eliberat în decembrie 1789 si se întoarce pe domeniul de la Jibou. Toate evenimentele enumerate anterior, de la moartea mamei lui Miklos si pâna la eliberarea sa, au servit ca sursa de inspiratie scriitorului Nyiro Jozsef pentru romanul ''Bourul din Jibou'', nume dat de porecla sub care baronul Wesselenyi a ramas cunoscut si azi. Rezumatul în limba romana poate fi citit aici. Dupa eliberarea baronului, lucrarile la palat pot reîncepe iar sotia acestuia va nota în jurnalul sau multe din cheltuielile facute. Jurnalul a fost studiat de Nagy Margit iar concluziile le putem gasi în Reneszánsz és barokk Erdélyben. Din pacate, cartea nu a fost înca tradusa în limba romana. Totusi, consultând sursele online ce fac referire la carte, putem schita câteva idei: - între 1789 si 1791 lucrarile la palat stagneaza - în 1796 cladirea principala si cele 2 pavilioane fusesera terminate si acoperite cu tigla. Arhitectul ceh Franz Wrabetz contribuie la decoratiunile interioare. Tot în acest an se naste si ultimul copil al cuplului, singurul dintre cei 10 care va atinge maturitatea, Miklos. - între 1797 si 1800, arhitectul Joseph Bitthauser continua munca lui Wrabetz si este platit cu 240 de florini - în 1800 este platita fântâna arteziana destinata centrului gradinii din partea nordica a castelului, se cumpara vopsele, sobe de teracota din Oradea, se comanda diferite piese de mobilier si se plateste tapiterul responsabil de tapetarea camerelor, împrumutat de la însasi guvernatorul Gheorghe Banffy al II-lea. Miklos sr. angajeaza un gradinar vienez care încearca sa fuga; se sapa micul iaz cu nuferi, se construieste pavilionul chinezesc. - în 1801 se construieste sera pentru ''gradina de iarna'' si în ea sunt plantati lamâi adusi de pe domeniul de la Carei al familiei Károly. - în 1802 se monteaza fântâna arteziana si se continua amenajarea interioarelor. Înainte de Craciun sunt expediate de la Viena numeroase piese de mobilier (scaune, mese de mahon, canapele, fotolii, lazi si oglinzi) - se angajeaza familia de mesteri Csuros: Jozef - pictor, Mihaly - decorator si Antal - sculptor. Cel din urma realizeaza statuile lui Hercule si Marte ce decorau pavilionul median, copii ale sculpturilor omonime de la Bontida. - în 1805 pictorul sibian Franz Neuhauser picteaza scene de vânatoare în interiorul castelului. - în 1807 se termina toate lucrarile majore - în 1808 se cioplesc stâlpii de pe parapetul terasei de nord  fântâna artezianaÎn 1809, Miklos Wesselenyi face demersuri pentru a obtine postul de comandant al garnizoanei locale si cumpara o casa la Cluj. Demersurile sale nu au succes iar cariera politica a baronului ia sfârsit. La scurt timp dupa aceasta moare, pe 25 octombrie 1809. În 1810 lucrarile de constructie si amenajare ale ansamblului erau terminate. În tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numerosi artisti, atât pictori si sculptori, cât si actori. Baronul Wesselenyi este considerat printre principalii mecena ai primei trupe de teatru din Transilvania, cei care vor fonda Teatrul Maghiar din Cluj si primul teatru permanent din Budapesta. De altfel, într-una dintre nisele de pe fatada teatrului din Cluj s-a aflat, între 1905 si 1919, statuia lui Miklos Wesselenyi. Astazi, statuia se gaseste în curtea din spatele Teatrului Maghiar de Stat. Despre activitatea de mecenat a lui Wesselenyi, trupa de teatru si cladirea teatrului din Cluj puteti citi mai multe aici.  Miklos Wesselenyi (1796-1750) - portret realizat de pictorul Miklos Barabas in 1836 Miklos Wesselenyi este urmat de fiul sau. Aidoma tatalui sau, atât ca nume cât si ca personalitate, acesta pastreaza atmosfera culturala de la palat, invitând aici numerosi oameni politici si scriitori contemporani, adepti ai ideilor revolutionare de la 1848. Important om politic si pasoptist maghiar, a ramas în istorie ca ''luntrasul de pe Dunare'' dupa ce a salvat numerosi oameni în timpul inundatiilor din 1838 din Budapesta. Este deseori amintit pentru faptul ca a luptat pentru drepturile iobagilor si chiar i-a eliberat si împroprietarit. Urmatoarele interventii asupra ansamblului se fac dupa nationalizare când palatul si anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerintelor culturale ale noii societati: scoala generala, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul orasului si Statiunea experimentala a tinerilor naturalisti. Aceasta din urma si parcul dendrologic au creat premisele înfiintarii gradinii botanice, a carei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. În partea de vest a palatului a fost amenajata o gradina romana în care au fost amplasate vestigii arheologice aduse de la Porolissum (care azi se gasesc la Muzeul de istorie din Zalau). Leii sculptati au fost adusi de la palatul lui Miklos Josika din Surduc la sfârsitul anilor '70.   Tot in aceasta perioada se renoveaza si manejul care este transformat în sala de mese iar în curtea palatului se amenajeaza o pista de carturi. În anii '70 jurnalistul Beke Gyorgy viziteaza Jiboul si, povestind cu localnicii, afla cum a aparut aceasta idee: ''- Stimate Kürti Sándor, de unde v-a venit ideea de a construi tocmai un cartodrom?Întreg articolul este o evocare cel putin interesanta a felului în care monumentul si personalitatile istorice care l-au locuit erau privite în România anilor '70. Poate fi citit aici.  Dupa 1990, diversele functiuni au disparut, iar în prezent în palat mai functioneaza doar Clubul copiilor din Jibou. Cripta familiei, construita de Istvan Wesselenyi la începutul secolului al XVIII-lea, este azi un morman de pietre invadat de vegetatie. Biro Jozsef o descria ca fiind ''€œo cladire simpla, cu fronton triunghiular. Zidul exterior este decorat cu un întreg sir de placi cu inscriptii decorative, frumos lucrate în stilul înflorat al Renasterii sau cel al barocului, dintre care se remarca epitaful baroc al lui Wesselényi Istvan sr. si al sotiei sale.'' Placa funerara de care vorbeste Biro Jozsef se afla azi în antreul bisericii reformate din Jibou, însa ornamentele abia mai sunt vizibile. Celelalte lespezi au disparut de-a lungul timpului, fiind folosite de catre localnici în diferite scopuri personale. O imagine a criptei gasim în cartea lui Petri Mor - Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája Interiorul palatului nu a suferit interventii majore recente. Decoratiunile, ancadramentele si tâmplaria nu au fost îndepartate sau modificate. Interiorul în schimb a fost afectat, palatul fiind azi în mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile si obiectele decorative ce împodobeau pâna la jumatatea secolului XX încaperile palatului s-au pierdut. Picturile lui Neuhauser au disparut, iar peretii camerelor sunt astazi de o austeritate cazona. Ne putem face totusi o impresie daca privim imaginile de arhiva. Salonul Rosu  Salonul Albastru  Recent, palatul si o parte din anexe au fost retrocedate mostenitorilor legali, dupa un lung proces. Gradina botanica nu va fi afectata de aceasta decizie. Cripta familiei Wesselenyi, grajdul si manejul ramân în posesia Centrului de Cercetari Biologice Jibou care îsi propune sa le restaureze si sa le redea circuitului turistic. Palatul a fost evaluat la 1,5 milioane de euro si are, momentan, un viitor nesigur. Însa acesta nu va fi neaparat unul sumbru, deoarece valoarea istorica, arhitecturala, culturala si artistica a ansamblului pare foarte bine cunoscute în oras, în principal datorita activitatii echipei Bibliotecii Orasenesti Jibou, responsabili de altfel de majoritatea articolelor la care am facut referinta de-a lungul textului. Sursă: Blogul moNUmente UITATE | |
