Stări sufletești
De cele mai multe ori am fost eu cea care s-a aplecat asupra filelor presărate cu cerneală. Întreaga mea ființă a căutat să se strecoare acolo, în acele pagini. Oriunde, între pauzele cuvintelor îmi făceam un loc de cuibareală. Oriunde cuvintele mele ieșeau la lumina prin cuvintele altuia, eram eu. Oriunde o virgulă lăsa loc de o scurtă respirație adâncă eram eu. Oriunde punctele nu știau ce să mai zică eram eu. Și-acum stau și mă întreb: cărțile se proiectează asupra noastră sau noi, cu straturile noastre sufletești înfășurate unul într-altul ne desfășurăm deasupra, prin, pe sub ... rânduri? Zile fără nici o undă de adiere. O liniște densă. Dimineți înnorate. Câțiva pui de nori se adună fugar. Deodată, izbucnește vântul, și mii de stropi acoperă pământul. O ploaie rece curge în cascade sclipitoare. Apoi liniște, iar în răcoarea serii mii de miresme își fac prezența. Cât de mult se aseamănă fenomenele meteorologice cu starea noastra internă....momente de liniște sunt urmate de răscoliri intense, trăiri liniare, banal cotidian întrerupt de maxime și minime, tristeți și bucurii tinzând spre echilibru. Simțiți respirația aurie a aerului răsfățîndu-vă simțurile? Rămâneți nemișcați, timpul chiar a stat în loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu