Poet italian. Şi-a petrecut toată viața în slujba cardinalului Ippolito d' Este. La vârsta de cincisprezece ani, a fost admis la Universitatea din Ferrara, unde a studiat dreptul. Oda sa în limba latină, A Filiroe, se presupune că este scrisă în anul 1494, când regele Franței Carol al V|||- lea se pregătea să atace Italia. În luna octombrie a anului 1515, Ariosto termină poemul Orlando furioso. În perioada 1517-1525 au fost scrise cele şapte Satire. Respectând cu rigoare modelele latine, a scris câteva comedii, dintre care cea mai reuşită este Codoaşa.
În anul 1525 a început cea mai fertilă perioadă din viața lui Ariosto, când a fost recunoscut drept cel mai mare poet italian al contemporaneității.
* Omul pierde totul odată cu trecerea anilor: tinerețea, frumusețea, sănătatea, elanurile ambiției. Singură prostia nu-i părăseşte niciodată pe oameni.
* Cruzimea este rodul minții rele şi , adesea, a unui suflet laş.
* Când rațiunea se lasă luată de vânt sau de mânie şi furia oarbă îl jigneşte pe prieten prin faptă sau vorbă, nici lacrimile, nici suspinele nu vor mai fi apoi în stare să repare greşeala.
@Lenuş Lungu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu