Plouă

Privesc ploaia
aprind o ţigare
privesc prin fum
totul e gri
trec pe lângă mine
amintirile
odată cu vântul ce adie
plânge ploaia
în locul meu
uneori o frunză
poate avea suflet

Lumina

Stropi de gânduri
ţesut într-un veşmânt
de umbre
trecând prin lumea de apoi
plină de tăcere
unde timpul toarce stele
umbra mi se scurge
în palmele reci
lumina moare în culori

la umbra genelor
îmi vor curge clipe
firimituri de cioburi
ale trupului uscat.

O cafea cu iluzii optice

Izvor de gânduri
cu iluzii optice
într-o ceaşcă de cafea
unde aburii sunt mov
ţesute într-un buchet
de şoapte
culese din vise de astre
ticăitul inimii
îmi străbat ţesuturile
degetele-mi joacă firav
în rafale de culoare
se împrăştie-n vânt
florile-şi lasă petalele
pe obrazul acestui pământ.

Nuanţe în gânduri

Paşii mi se pierd pe cărări
fâşii desprinse din suflet
ţâşnesc cuvinte-n noapte
şi-mi străpung degetele
chipul îmi e stropit cu vise
îmi acopăr culoarea
în mărgele de ghiaţă

nuanţe amestecate
gânduri împrăştiate

Umbra

Mă pierd de umbră
o calc în picioare
încerc să prind speranţa
căldura inimii
îmi plimbă destinul
privesc peste umăr
ceaţa se-ntoarce
mă-nfrânge
cu fierul imaginii mele