A fost un filozof antic grec.
S-a născut dintr-o familie de nobili. Practica un ascetism extrem, ajungând până la ciudățenii excentrice. Se denumea cetățean al lumii ( cosmopolit). În tinerețe a fost izgonit din orașul natal pe motiv că ar fi făcut bani falși. În jurul anului 385 î. Hr. a sosit la Atena și a devenit elev al filozofului Antisthene, întemeietorul școlii cinice. A călătorit mult, a trăit o vreme în Corint. Autor a șapte tragedii și a paisprezece dialoguri cu caracter etic, care nu s-au păstrat. Este erou a nenumărate relatări care îl zugrăvesc drept un filozof-ascet trăind într-un butoi, propovăduitor al virtuților cinice - revenirea rațională la simplitatea naturală, adversar al moralei comune.
În comparație cu Antisthenes, filozofia acestuia era mult mai radicală, a introdus conceptele de cosmopolitism, nega necesitatea familiei, a legilor, provăduia ideea potrivit căreia nevestele și copiii trebuie să aparțină tuturor.
Lucrările lui Diogene cele mai importante: "Despre iubire", "Despre cetate", "Oedip", " Tiestes" ș.a.
* " Când prosperă lumea?" a fost întrebat Diogene. " Când regii filozofează, iar filozofii domnesc", a venit răspunsul.
* Dacă dai altora, dă și mie; dacă nu, începe cu mine.
* Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru cel Mare, care trecea pe acolo, s-a oprit deasupra lui și a zis: " Cere-mi ce vrei tu". Diogene a răspuns: " Nu-mi fă umbră".
*Diogene a fost întrebat: " Ce ai să faci dacă ți se sparge butoiul în care trăiești?" " Nu mă frământă, răspunse filozoful. Locul pe care îl ocup eu nu se poate sparge."
* Eu nu sunt nebun, ci pur și simplu mintea mea e altfel decât a voastră.
@Lenuș Lungu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu