Rochia albastră a serii îmbrac
Mă plimb printre şoapte;
Pe poteci de gânduri
Vise împletesc în noapte.
Pictez liniştea cu sărutări
de lună,
Îmbrăţişez trăiri neîmplinite.
Strâng la piept prezentul
plin de vise.
Inima îmi cântă o simfonie
Mă las purtată în leagănul
nopţii,
În vis mă plimb printre nori
de flori.
Un cor de stele mă întâmpină
cu zâmbete
Privirile mele caută printre
lacrimi cristaline.
Un prezent cu imagini
clare,
A iubirii înălţătoare.
Să pot atinge infinitul
Să simt ceva de atins
şi neatins…
Să simt flacăra aprinsă,
a unui vis de noapte.
Visez că-mi doresc
Să nu las speranţa
să doarmă.
În adâcul chemării mele
tu să ajungi….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu