Îngerul nopţii...(file din sufletulmeu)

Plouă… umbra nopţii se aşterne misterios peste trupul meu. Deşir un şir de gânduri peste filele sufletului meu. Norii îmi străpung retina, pătrund în orbita cu nuanţe de toamnă. Mă las pradă viselor şi printre frunzele spulberate de vânt, te caut în umbra nopţii…Dar nu te găsesc… îmbrac iubirea în culori pastelate şi las cuvintele să zboare, să se transforme în torente. Norii rupţi, îşi revarsă furia asupra mea, biciuindu-mi trupul flagelat de stropii reci de ploaie. Mă apropii cu paşi umezi de marginea infinitului şi-mi strig tăcerea în liniştea noptii, agonie într-un colţ de suflet. Vântul rece îmi înfioară trupul, întind mâinile spre cer să prind o rază caldă de speranţă, clipa-n pumn să o transform în petale de trandafir pe-un nor de bumbac. Inima îmi este smulsă şi aruncată în valuri de iubire…Vino înger al nopţii, strecoară-te printre picăturile de ploaie te voi îmbrăca în mângâieri te voi acoperi cu raze de lună, dimineaţa să-ţi picur pe aripi sărut de dor şi zbor, iar tu să te cuibăreşti în inima mea, să culeg de pe buzele tale nectarul iubirii, printre vise dezbrăcate de gânduri… să îţi curg încet printre gene şi să te sărut printre şoapte. Într-un gând, ne iubim la ţărm de mare pe nisipul ud, unde valurile învolburate, cântă un dor ancorat la ţărmul visării. Asta sunt, un simplu vis, aşteptând un strop de tine împlinire, să te prelingi pe trupul meu gol, să ne învelim în praf de stele şi să ne încălţăm cu tălpi îmbrăcate în vise, să fim petale de timp.Să cântăm iubirea pe note de pian în noaptea albastră, ploioasă.