Mi-am sădit copacul vieţii
într-un pahar de cristal
unde străbat un drum
lung în vid, urmele paşilor
udate de lacrimile crengilor
ce curg prin membrane
subţiri ale rădăcinilor
prin vase transparente
ale frunzelor…
strivesc gândurile uscate
în falnice cupe de petale
te caut prin vise şi vibraţii
de umbre amestecate
de speranţe şi-nlănţuirea
caldă a crengilor ce mă
cuprind să renasc
în zâmbetul tău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu