Lucian Blaga
Poet, prozator, dramaturg, filozof, traducător. S-a născut în comuna Lancrăm, județul Alba, la 9 mai 1895. Este fiul preotului Isidor Blaga și al Anei ( născută Moga). A avut o copilărie sub semnul tăcerii deoarece până la 4 ani nu a putut sa vorbească, după cum se autodefinește într-un vers ” Lucian Blaga e mut ca o lebădă”. Crescut într-o familie cu tradiții intelectuale, și-a făcut studiile elementare la gimnaziul german din Sebeș și pe cele medii la liceul „Andrei Șaguna” din Brașov ( 1906-1914). Se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu, pe care îl va absolvi în 1917. Între 1917-1920, frecventează cursurile Facultății de Filozofie din Viena, obținând titlul de doctor. Este redactor la revistele „Cultura” din Cluj și „Banatul” din Lugoj între 1920-1926. În 1926 intră în diplomație. În 1938, este ministru al României în Portugalia. În 1935, i se oferă Marele Premiu al Academiei Române pentru poezie. Este profesor la catedră de filozofie a culturii din Cluj, iar din 1948 lucrează la Institutul de Istorie al Academiei. A fost unul dintre întemeietorii revistei „Gândirea” (1921) din Cluj. Traduce din Goethe și Lessing. La 26 martie 1910, debutează în revistă „Tribuna” din Arad cu poezia ” Pe țărm”. Debutul editorial al lui Blaga se realizează odată cu tipărirea volumului „Poemele luminii” în 1919, la Sibiu, volum salutat și încurajat de Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga, Ovid Denusianu. Blaga a elaborat un vast sistem de gândire prin care dă un răspuns întrebărilor tulburătoare despre originea lumii și a vieții, despre destinul și esența conștiinței umane. Dezvăluind orizontul misterului și al revelației, Blaga accentuează singularitatea omului în univers, măreția și tragismul condiției lui. În „Spațiul mioritic”, inclus în „Trilogia cunoașterii”, Blaga consideră sufletul românesc solidar cu un orizont spațial profund, constituit din plai, numit mioritic ( configurația deal-vale prelungindu-se la infinit). În volumul de poezii ” Poemele luminii”, atitudinea lirică fundamentală este elanul dezlănțuit frenetic al cărui spațiu devine nemărginirea cosmică. Esența cunoașterii poetice stă în intensitatea tainelor sub văpaia simțirii. În „Pașii profetului”, poetul surprinde exuberanța vieții terestre în plină vară, în care Pan, zeul devenirii suave și fecunde, este prezent. Este o ipostază a posibilei fericiri în existența idilică. Poetul sondează absolutul în speranța găsirii unui răspuns liniștitor. Dominant este sentimentul însingurării în următoarele volume de versuri: ” În marea trecere”, „Laudă somnului”, ” La cumpăna apelor”. „Marea trecere” este viața în curgerea ei infinită, „laudă somnului” prea mărește inconștientul colectiv, iar ” cumpăna apelor” definește amiaza vieții. Autorul evocă satul în perspectiva mitologică (” Nebănuitele trepte”) sau, conturând lumea semințelor, descoperă existența virtuală a pădurii, a vieții, în „Mirabila sămânță”. În teatrul lui Blaga, personajele devin simboluri pentru forțele stihiate ale vieții. S-a stins din viață la Cluj, pe 6 mai 1961, fiind înmormântat pe 9 mai 1961, în cimitirul bisericii din Lancrăm.
Opera
poezie: Poemele luminii 1919; Pașii profetului 1921; În marea trecere 1924; Laudă somnului 1929; La cumpăna apelor 1933; La curțile dorului 1938; Nebănuitele trepte 1943.
Proză: Pietre pentru templul meu 1919; Ferestre colorate, însemnări și fragmente 1920; Spațiul mioritic 1936; Discobolul 1945; Hronicul și cântecul vârstelor 1965;
Teatru: Zamolxe 1921; Tulburarea apelor 1923; Meșterul Manole 1927; Cruciada copiilor 1930; Avram Iancu 1934.
Filozofie: Trilogia cunoașterii 1931-1934; Trilogia culturii 1936-1937; Trilogia valorilor 1939-1942.
Traduceri: Faust de J.W. Goethe 1955; Nathan înțeleptul de Lessing 1956; Opere(două volume) de Lessing 1958.
George Călinescu: ” Acum poeziile sunt străbătute de o temere de taină pământească a morții, de toamnă și de uitare. Spiritualității și utilizări minore, aureolări ale ființelor câmpenești. Fenomene de lumină și angelic, izbucnind în pacea agresată în care murise Pan, ne dau o dedicație bizantină a vechiului panism, încă sălbatică și rurală, pe care am numi-o bucolic creștin.”
Dumitru Micu: ” Dimensiunea spiritului blagian e adâncul. În această rezidă structurala sa înrăurire cu Eminescu. Pogorât din zenit. Luceafărul își proiectează visul de fericire în adâncuri, într-un paradis mineral, acolo unde fantezia creatorului său așezase altădată panteonul dac.”
Lenuș Lungu
(Fragment din cartea Fondatorii Limbii Române)
https://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2016/05/16/lucian-blaga/
