Conviețuim într-o lume din ce în ce mai sensibilă la frumusețea din jur. În ziua de azi avem o cantitate imensă de maculatură virtuală, pe ici colo răsar poezii excepționale. Internetul în ziua de azi face fenomenul mai ușor. Ne publicăm pe unde apucăm, ne facem saituri. Întâi că oamenii care au chef/timp să scrie acea pseudo-poezie sunt destul de relaxați, sunt preocupați de cultură. E o iluzie periculoasă să ne imaginăm că toți și toate vor avea candva acces la toată arta și în același fel. Problema legată de critica "în dorul lelii" nu cred sa fie mai gravă. Îl ia cineva în seamă pe critic? Hai să fim serioși. În România oricum nu exista public pentru critică (asta e serios). Ce proportie din populație îl citește pe Grigurcu, ce proporție a citit ceva de Crohmalniceanu? Dar-mi-te să citească cineva un critic de care nu s-a auzit. Critica printre romani este taxată de desfințare. Nimeni nu se intreabă de ce i-a plăcut cutare carte, de ce nu i-a plăcut cealaltă. Și nu vorbesc aici de critica profesionistă, ci de cel mai elementar joc intelectual de societate. Intelectualul de acum un secol simte si azi nevoia sa știe a explica de ce-i place cutare cantareata în Tosca dar nu și în Mme Butterfly, cel de acum nu e-n stare de cele mai multe ori să explice de ce i-a plăcut un film, deși cu siguranță a vazut mult mai multe filme decât a citit cărți. Presiunea socială, asta e.
Critica de întâmpinare de altă latură e muribundă. Și nu în România Literară și alte câteva reviste care ar muri instantaneu fără subvenție de la stat, ci în Romania Libera, în Adevărul, în ziarele care chiar se citesc în masa populației. Nu servesc, cred, la absolut nimic criticele, cu împunsături pe care doar autorul le înțelege și linse pe cap de o prudență penibilă. Cândva editurile făceau selecții la cărți, acum nu se mai fac selecții se scot pe banda rulantă. În ziua de azi rar întâlnești un critic să facă o sinteză a cărții sau o analiză a unei poezii, proze. Erau cenacluri puternice înainte lumea venea în masă dornici de cultură. Acum se mănâncă între ei în față râd și în spate mușcă.
Un atât de hulit Reader's Digest ar face multora bine. În rest, las' să scrie, Web-ul e atât de blând. Atâta vreme cât Uniunea nu gasește de cuviință să-i și premieze, câtă vreme nu ajung să ne învețe ce și cum să scriem, de ce nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu