Interviu în exclusivitate cu poeta Marilena Velicu

Un alt interviu acordat pentru Revista Chronos!

Interviu în exclusivitate cu poeta Marilena Velicu

Am invitat-o pe Marilena Velicu la o cafea să stăm de vorbă pentru că, de multă vreme, nu uită ca în fiecare joi să-şi „trateze” prietenii virtuali de pe site-ul Netlog, aşa cum singură îşi face „reclamă”, cu câte o cafea sub formă de poezie:
Am deschis o cafenea,/Unde prietenii pot bea,/Ceai, cafea sau ciocolată/ Doar ziua de joi mai toată./Sigla-i pusă la intrare/ Să o vadă mic cu mare,/Brend-ul mi l-am brevetat,/Am cafea cu gust ciudat./Doar o dată dacă bei/Nu te saturi şi mai vrei,/Programul e afişat/Eu servesc şi te-am pupat./Cafeaua de joi pe blog/Este unică-n Netlog./
De altfel, de curând a publicat pentru aceşti prieteni şi o mică carticică cu toate poeziile cu care şi-a însoţit cafeaua virtuală. A fost ca un răsfăţ pentru prietenii ei.

1. Eugenia Enescu:
- Cum de ţi-a venit ideea publicării acestei broşuri?
Marilena Velicu:
- Pentru că sunt o altruistă şi iubesc foarte mult oamenii, m-am gândit că mi-aş bucura prietenii făcându-le un astfel de cadou. Ar fi dovada vie a sentimentului profund ce îl nutresc pentru ei, prin ceva palpabil.
2. Eugenia Enescu:
- Cum, şi când ai început să scrii versuri? Ce te-a motivat, şi ce ai realizat în această direcţie?
Marilena Velicu:
- Mă aşteptam la întrebarea asta. În toamna lui 2008 am primit o invitaţie pe reţeaua de socializare Netlog. Cam stângace pe atunci în calculador, m-am bucurat enorm văzând atâta lume socializand. Şi ce mi-am zis!? Hai să-mi caut colegii de şcoală din toată ţara pe unde am învăţat. Pe site am găsit oameni minunaţi (aproape că uitasem pentru ce am intrat pe reţea), iar foarte mulţi aveau pe bloguri poezii. Am început să citesc, şi să comentez în versuri. Azi un vers, mâine o strofă, până am prins aripi si am scris o poezie care i-a placut mult unui prieten, şi mi-a zis: „scrie tot ce-ţi trece prin minte, scrie aici, dă drumul gândurilor şi viselor!”
Şi-am scris, şi-am scris, şi am intrat în reţele literare tot ajutată şi împinsă de prieteni.
În 2010 am apărut în prima antologie de poezii, “Lira în patru puncte cardinale”. Fericire mare! Am fost la Bucureşti la lansare, şi am fost luată în serios de soţ şi ajutată să merg mai departe.
În 2011 am scos primul volum “Poeme pentru el”, şi am mai apărut în 3 antologii ( “Vis şi pasiune”, “Artă sfâşiată”, şi “Amprente temporale – antologie de poezii cronopediene – volumul 2” ), apoi pregătind volumul 2, am intrat în proiectul “Întoarcerea poetului risipitor” iniţiat de Grupul Media Singur din Târgovişte, director Ştefan Doru Dăncuş, unde mi s-a şi tipărit volumul “Vise prafuite”, la Editura “Singur”, în 2012.

Am mai apărut în revistele: “Cenaclul de la Păltiniş” – Sibiu, “Climate” şi “Singur”.- Târgovişte.
Mă motivează să continuu dorinţa de a scrie mai bine şi mai frumos oamenii care mă citesc şi care aşteaptă de la mine mai mult, iubirea care este un inepuizabil subiect, toamna care revine mereu cu nostalgia ei, ploaia şi teii înfloriţi.
3. Eugenia Enescu:
- Unde s-a făcut lansarea acestei cărţi?
Marilena Velicu:
- Lansarea acestei cărţi s-a făcut la Bucureşti, şi a fost organizată de reţeaua socială “Cronopedia” (lenusa.ning.com), Biblioteca „Cronopedia”, gazda evenimentului fiind domnul Ion Buciuman, iar invitaţi speciali, Andrei Păunescu, actriţa Doina Ghiţescu şi Mirela Tolbaru.

4. Eugenia Enescu:
- Ai pomenit despre iubire ca subiect inepuizabil. Ce este iubirea pentru tine?
Marilena Velicu:
- Iubirea pentru mine este totul. Pe coperta IV a volumului “Vise prafuite” am scris : “dacă n-ai fi existat…iubire…n-aş fi scris niciodată versuri”.
Iubirea de oameni este cea mai pură şi mai măreaţă! Iubim şi florile, şi animalele, şi stelele, dar oamenii sunt semenii noştri, au un suflet pe care îl poţi atinge, au emoţii pe care le poţi simţi, le poţi vedea, le poţi stinge sau le poţi amplifica prin cuvinte, şi dacă vorbim de cuvinte, de ce nu prin poezie?
5. Eugenia Enescu:
- Motivată fiind, ai mărturisit că ai început să scrii din ce în ce mai mult. Ce alte volume de versuri au mai văzut lumina tiparului sub semnătura ta?
Marilena Velicu :
- Tot în 2012, la Editura “Singur”, mi-a fost publicat volumul de versuri “Lasă-mă să cred”, a cărui lansare s-a făcut la Casa Cărţii din Tulcea. La lansare a fost invitat de onoare scriitorul Carol Feldman din Israel, căruia primarul Constantin Hogea i-a înmânat Diploma de excelenţă, domnia sa fiind cetăţean de onoare al oraşului Tulcea.

Volumul de versuri “Lasă-mă să cred” s-a bucurat de un real succes! La lansare au participat iubitori de poezie din Bucureşti, Giurgiu, Constanţa, Galaţi şi Brăila.
În curând, mai precis pe data de 28 iunie 2013 la ora 13, va avea loc lansarea ultimului meu volum de versuri “Clipă în Rai”, în cadrul Cenaclului “Păltiniş” la Sibiu, alături de cel al lui Tiberiu Varga (Sarazinul), unde vor prezenta scriitorii Silviu Guga şi Ioan Radu Văcărescu. Lansarea se va face la biblioteca “Astra”, Corp A. Parteneri, Direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniu Sibiu. În deschidere mezzo-soprana Dana Popa şi invitaţii săi, vor susţine un mini concert.

O a doua lansare a acestui volum se va face la 6 iulie, ora 11, la Casa Cărţii din Tulcea, alături de buna mea prietenă Olga Văduva, care debutează cu primul său volum de versuri, “Vis spre înălţimi”. Prezentarea va fi făcută de domnul profesor Mircea Marcel Petcu, iar invitaţi speciali Săndel Spînu din Galaţi care va cânta muzică folk, şi actorul Victor Petcu Marinescu care va recita.

6. Eugenia Enescu:
- În prefaţa primului tău volum de versuri, Delia Stăniloiu a scris: “Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă şi tonică, pe care o îndrăgeşti la prima vedere”. Tu, însă, cum te-ai descrie?
Marilena Velicu:
- Eu? Eu sunt o iubitoare de frumos, o sensibilă, o romantică zâmbăreaţă şi uşor noncomformistă. Poate din acest motiv nu toată lumea mă iubeşte şi mă apreciază la adevărata valoare. Au fost persoane care au încercat să mă denigreze, dar nu sunt supărată. Niciodată nu am cerut omului ce nu are.
7. Eugenia Enescu:
- Ce ne mai poţi spune despre tine?
Marilena Velicu:
- M-am născut într-o zi de iarnă la Cluj, pe 13 februarie 1961. Am absolvit Facultatea de Mecanică din Galaţi, promoţia 1982. În decurs de 20 de ani am “circulat” prin multe oraşe cu familia, tatăl meu fiind ofiţer de carieră. Din 1985 m-am stabilit la Tulcea, şi am rămas aici poate pentru că fluviul Dunarea trece pe sub geamul meu, dar mai mult ca sigur pentru că îmi place peştele.
Sunt căsătorită cu un om minunat din 1981, şi am doi băieţi pe care îi divinizez (unul de 29 ani, şi altul de 24).
Momentan sunt şef serviciu resurse umane la o firmă privată, unde lucrez împreună cu soţul meu de 13 ani.
Am înţeles că totul se vindecă în şi prin poezie, că poezia este un miracol epuizat, dar în egală măsură o “terra incognita”.
8. Eugenia Enescu:
- Care au fost cele mai arzătoare dorinţe în viaţă, şi cât la sută din ele s-au îndeplinit?
Marilena Velicu:
- Nu cred că mi-am dorit ceva ieşit din comun. Sunt un om normal, cu o familie frumoasă, cu un venit mediu, dar mulţumită de ceea ce am realizat. Mă pot declara norocoasa pentru că viaţa mea curge lin, fără sincope. Toţi suntem sănătoşi, ne trăim viaţa frumos, în armonie. Şi eu şi soţul meu ne-am păstrat sufletul de copil, punându-ne de acord chiar şi atunci când e vorba de mici nebunii. Asta ne face fericiti!
Ei! Dar dacă mi-aş dori ceva… mi-aş dori să pot scrie într-un balansoar, la umbra unui tei. Să am o casa pe pământ, şi să nu mai locuiesc la etajul 7. La asta visez cu ochii deschişi, şi sunt sigură că într-o zi se va realiza.
9. Eugenia Enescu:
- Mi-ai vorbit despre tei, iar faţa ta a înflorit. Eşti un om sensibil şi delicat. Nimeni nu poate scrie poezie fără să fi gustat poezia Creaţiei. Ce autor din literatura universală şi-a pus amprenta pe sufletul tău?
Marilena Velicu:
- Pe cine pot iubi mai mult? La fel ca şi compatrioţii mei, pe Eminescu. Dar apreciez mulţi alţi poeţi, printre care pe Adrian Păunescu, pe Ana Bandiana, şi pe Gheorghe Ungureanu care-mi este prieten pe Netlog, şi pe alte reţele literare.
Nu pot spune că m-au inspirat poeziile altor autori. Eu sunt eu. Scriu ceea ce îmi dictează sufletul. Ceea ce trăisc şi văd în viaţa de zi cu zi. Poezia iese din mine pentru a fi citită. Poate e un dar, un har de la Dumnezeu. Poate asta îmi este menirea, şi anume aceea de a darui din prea plinul inimii mele.
10. Eugenia Enescu:
- În recenzia pe care a făcut-o la apariţia volumului “Vise prăfuite”, Silviu Guga spunea: “Cititorii care preferă poezia eminamente lirică găsesc în Marilena Velicu o poetă preferată”, şi asta o ştiu foarte bine văzând numeroasele comentarii la poeziile publicate de tine online.
La finalul discuţiei noastre, tu ce vrei să transmiţi cititorilor tăi, şi în mod special celor ai revistei “Chronos – Peniţa de Aur”?
Marilena Velicu:
- În primul rând, sănătate! Apoi, să iubească poezia şi să citească cât mai mult, ca să iasă din cotidian şi din stresul în care trăim toţi.
11. Eugenia Enescu:
- Îţi mulţumesc din suflet pentru timpul acordat, şi îţi doresc ca toate visele să ţi se împlinească!
În final am să te rog să îmi sugerezi două poezii scrise de tine, pe care să le dedic cititorilor acestei reviste.
Marilena Velicu:
- Mulţumesc pentru urare, şi pentru că v-aţi gândit la mine.
Succes şi viaţă lungă revistei “Chronos – Peniţa de Aur”! Să fie dorită şi citită de cât mai multe persoane!

Mi-e dor
Mi-e dor de mâinile întinse
Spre orizonturi neatinse,
De toamnele cu ploi virgine
Căzute sec, peste suspine.
Mi-e dor de marea-nvolburată
Când poala verde îşi arată,
Nestăpânită de furie,
Îmi lasă versuri pe hârtie.
Mi-e dor de scoicile strivite
Între apusuri otrăvite,
De-atâta dor, mă dor cuvinte
Pierdute pe-un nisip fierbinte.
Sub ochii mei se naşte dimineaţa
Vreau zorii să-ncolțească mai devreme,
Mi-e frică de-ntuneric și tăcere,
Nici visul nu coboară-n încăpere
Când insomnia pe sub pleoape geme.
Măsor în lung și-n lat distanța care
Desparte visul de realitate,
Și-nfrânge somnul în finalitate.
Eu mă ridic din patul răvășit și mare.
E totuși forfotă în noaptea neagră
Orașul pare viu sub felinare
Și-i zgomot de mașini rulate tare.
Pe cerul mov nici luna nu-i întreagă.
E rece aerul ce-mi scaldă fața
Iar noaptea-n orizonturi se coboară,
Minutele mai iute-n ceasuri zboară,
Sub ochii mei se naște dimineața.