Casa sufletului

Am înțeles ca în timp, zbaterea nebună în care ne trăim viața, ne ucide sau ne amorțește speranțele și visele. Luptăm în permanență să fim mai buni. Apoi sunt sentimentele pe care nu reușim să le transmitem așa cum am dori, așa cum le simtim. Cuvintele care se rostesc în suflet altfel, mult mai înalt, mult mai curat decât atunci când le dăm drumul în lume. Repetăm și desparțim în silabe, cuvinte care-și pierd astlfel aripile. Totuși, câtă importanță au cuvintele? Cât de importantă e senzația tactilă? Dar olfactivă? E frig. Mâinile îmi îngheață și acum… Casa sufletului mi-am îmbrăcat-o, într-o vara sublimă… Și am căzut pe gânduri.