sâmbătă, 19 septembrie 2009

Pierdută-n gânduri



Mă simt pierdută cu fiece clipă în care respir...clipa în care mă afund tot mai adânc în brațele tale de teama fiorilor pe care dulcea adiere îmi poate trezi simțurile. Închid ochii și respir adânc...ca și cum aș vrea să te respir pe tine odată cu aerul care îmi umple plămânii în toate unghiurile...simt cum ticaitul inimii mele începe să accelereze semn că aroma pielii tale mi-a ajuns în vene, semn că tu acum hoinarești pierdut în mine. Timpul în care eu visez și încerc să-ti respir aroma la fel ca un animal care-și adulmecă prada mâinile tale mă strâng la fel de reci și dure ca niște catene, din ce în ce mai strâns...încat plămânii mei explodează aroma ta prin miile de pori. Strânsoarea devine din ce în ce mai dulce...din ce în ce mai excitantă mai plăcută...buzele își fac strada spre ale mele descoperind micile porțiuni ale gâtului descoperite încă.  Și rămânem așa sărutându-ne și lăsându-ne purtați de dulcele somn al nopților de vară, închidem ochii și ne lăsăm prinși de vârtejul magiei care ne înconjoară visând la buzele noastre care se vor trezi la fel ca acum ....când totul adoarme...Contopite într-un dulce sărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu