Simfonie de gânduri amestecate, multe speranțe și vise aiurea...simt cum viața îmi curge prin vene zvâcnind, gata să rupă lanțurile conștiinței. Vreau atât de multe de la viață, debordez de optimism și încredere. Vreau mai mult de la mine, simt că pot mai mult...Timpul își va spune cuvantul...Ah, de-aș putea citi urmatoarea pagină din cartea vietii mele! ...Dar atunci, totusi, care ar mai fi frumusețea vietii? ...Zâmbesc și îți privesc și al tău zâmbet.Vă dăruiesc un zâmbet prin versuri.
Zâmbetul tău ca o rază
pe-a cărării trudă-şi lasă
tot necazul de pe aripi
și mă-nvăluie grăbită
mi te-apropii sfioasă
de-al meu chip străin
ce arde de lumina ta
aleasă ca un înger
plin de slavă mă cuprinzi
ca o mireasă și-mi grăieşti
ca o fecioară din iubirea ta
curată fericirea ne-ntinată
ca un fulg de nea topită
și de geruri răcorită
te alinţi cu-a mea guriţă
sub lumina ta nestinsă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu