Umbre și lumini

Umbre și lumini pe cerul vieții mele...Stele care cad în neantul realității de care mă simt înlanțuită, fără scăpare...Ici, colo câte un nor rătăcit brăzdând singuratic partea sa de cer, mergând cu nepăsare către iminentul sfârșit din brațele atotputernice ale vântului, care-l va descompune fără milă... Un stol de cocori brăzdând cerul la apus, ducându-mi cu el gândurile departe, departe, într-o altă lume, o nouă viață...Raze de soare se ivesc răzlețe, jucându-se cu sentimentele mele, amestecându-le și transformându-le într-o paletă de culori sumbre...Apoi se așterne noaptea și mă las învăluită de lumina blândă a lunii, cu aerul ei mistic și mereu incitant, purtându-mă pe aripi de dor...Zorii zilei mă găsesc sorbind cu nesaț roua dimineții, purificându-mi sufletul...Inima începe să-mi bată, șoptindu-mi ceva magic...O ascult și zâmbesc...Mă pierd în albastrul cerului și visez...visez la răsăritul soarelui care va alunga ceața din inima mea...