Mi-ai răscolit colţul meu de linişte privesc prin mine şi simt cum mi se umple sufletul cu tine. Aş vrea să mă scutur de vise, să mă transform în speranţe şi mă preling pe astfalt, plâng, tac pe o petală de trandafir timpul trece mă ridică ,mă scutură de praf mă calcă şi trece mai departe.
Te-ai rătăcit în labirintul gândurilor mele.Te simt ca un copac ale cărui rădăcini, sunt adânc înfipte şi mă storc de vlagă şi voinţă. Îţi împodobesc chipul în ramă cu petale de vise şi te aştept la margine de răsărit cu un curcubeu de lumină-n priviri.Te aştept la poarta-nserării cu obrazul lunii pe umăr să-mi asculţi tăcerile să pătrunzicuvintele nerostite de pe buzele mele. Mă învălui în tăcere şi mister ca într-o mantie de noapte fără stele şi-ţi caut dorurile printre cuvinte…să-mi şterg sufletul de urmele tale, să-mi curăţ privirea de fantoma ochilor tăi să pot visa. Norii îşi varsă picăturile peste mine gânduri se înghesuie la ieşirea din minte…căldura unei îmbrăţisări…fiorii unui sărut…un zâmbet…speranţe năruite. Să cad cu ploaia din cer şi apoi din nou să urc să fiu o picătură neînsemnată într-un ocean. Privesc înnoapte cu adieri înmiresmate şi mă aşez la umbra viselor mele zâmbesc prin somn, mă joc în linişte cu un sărut pe obrazul tău, îţi trec degetele prin păr, te mângâi duios…simt că mă risipesc în tine…În imperiul nopţii visele încep să curgă şi mă închid ca o perlă în cochilia scoicii şi aştept în tăcere picăturile neliniştii ce cad direct pe suflet, topind frânturi de gând…Tăcerea nopţii este culcuşul delicat în care visele se împlinesc, se nasc mereu la începutul apusului izvorând ca o apă vie,ca o ploaie de stele unde este leagănul tăcerii…la hotarul trandafiriu al somnului în spatele pleoapelor unde cuvintele dispar într-un noian de vise. Sufletul este irigat cu dragoste şi pasiune. Îmi culc chipul pe pernă şi zâmbesc printre gene şi în umbrele nopţii îmi apare palid chipultău…Parfumul tău mă îmbată închid ochii şi mă las dusă de valul ce mă poartă printre amintiri,trăiri şi senzaţii în paradisul nostru pur.
Mă las purtată de vise … Şi tu păşeşti uşor, alunecând în şoapte… simt parfumul pielii tale, căldura zâmbetului tău, aduse de aripile vântului. Un joc tăcut, al nostru … simţim, trăim senzaţii ascunse, pasionale. Mă ademeneşti uşor, mă atragi în cursa nopţii … Stau în faţa ferestrei şi admir luna care se reflectă în apa mării … simt briza rece. Mă cuprinzi în braţe, mă săruti, îmi şopteşti cuvinte dulci de iubire… Mâinile îţi alunecă cu degetele resfirate prin părul meu răvăşit, îmi atingi umerii mei uşor dezgoliţi şi le cobori, descoperindu-mi trupul ce freamătă la fiecare atingere. Las capul pe spate, respir adânc… plină de pasiune … îmi dezveleşti trupul, mă iei în braţe, mă aşezi pe pat. Săruturi se pierd în negura nopţii reci pe trupul meu înfierbântat.Simt buzele sărutându-mi gâtul, sânii, coapsele, într-o armonie perfectă ne lăsăm pradă nopţii …vise ce se destramă o dată cu ivirea zorilor şi totul se spulberă şi ne rămâne un zâmbet…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu