Când privim în ceașca de cafea încep gânduri și iluzii unei alte lumi,lăsându-ne ușor purtați de vrajă.Aburii cafelei se ridică ușor și mirosul ne îmbată amețitor, dăruindu-ne cu bunăvoinţă încă o zi. Cafeaua magică nu trebuie sorbită, ci mestecată împreună cu gândurile, credinţele,adevărurile noastre.Ne clădim cu adevărat,luciditatea necesară pentru o zi pe care nu suntem siguri că o dorim. O cafea cu foc,aburi, și neagră ca smoala în care vom fierbe, cândva, fericiţi,cu tinereţea noastră cu tot.Aşa ajungem, umbre ale suprarealităţii, să bem o cafea.O cafea dulce și amăruie este o băutură a împăcării.îţi permite să părăseşti visurile unei nopţi care încearcă să se prelungească, dar să păstrezi amintirea îmbrăţişării.Și totuşi, luna se încăpăţânează să rămână pe cer,iar eu voi bea umbra ta.Măcar iubirea din aburii cafelei negre de s-ar vedea,dacă nu măcar amintirile din visul unei nopți târzii…Uneori cafeaua e mai dulce,dacâ o sorbi cu gândul la iubirea ce va venii impreună cu ea.Există zile care încep mai târziu pentru că vor să prelungească visele… Cafeaua, şi ea târzie, este mai densă, mireasma ei te amețește, încremenind deasupra ceştii. Ca o iubire statornică.O cafea neagră ia parfumul,dogoarea și formele iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu