Prietenia este de doua feluri. Una este prietenia in care esti ca un cersetor; ai nevoie de ceva de la celalalt pentru a-ti acoperi singuratatea. Si celalalt este tot un cersetor; el doreste de la tine acelasi lucru. Este normal ca doi cersetori sa nu isi fie unul altuia de vreun ajutor. Ei vor observa dupa un timp ca faptul de a cere de la un cersetor a dublat sau a multiplicat nevoia fiecaruia. In loc sa fie un singur cersetor, acum sunt doi. Si daca din pacate mai au si copii, atunci rezulta o intreaga trupa de cersetori care cer, si nimeni nu are nimic sa le dea. Fiecare este asadar frustrat si furios, fiecare se simte pacalit. In realitate, nimeni nu este inselat si nimeni nu va pacaleste, caci ce ati putea, in fond, sa daruiti?
Celalalt fel de prietenie, celalalt fel de iubire are o cu totul alta calitate. Ea nu provine din nevoie; ea provine din faptul ca aveti prea mult si trebuie sa daruiti celorlalti. In voi apare o noua bucurie, aceea provenita din faptul de a impartasi cu ceilalti; este o bucurie pe care nu ati mai trait-o niciodata, deoarece pina atunci ati cersit. Atunci cind daruiti, nu se mai pune problema nici unui atasament. Incepeti sa va lasati in voia existentei, curgeti odata cu schimbarile vietii, deoarece nu are importanta cine iti accepta darul. S-ar putea ca miine sa fie aceeasi persoana, s-ar putea sa ramina aceeasi persoana toata viata, sau este posibil sa fie persoane diferite.
Nu se pune problema nici unui contract, nu este vorba de vreo casatorie; este pur si simplu o plenitudine pe care vrei sa o daruiesti. Indiferent cine este in apropierea ta, daruiesti. Iar faptul de a darui este o bucurie atit de mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu