Dorul din tăcerea nopţii

Tăcerea poate însemna iubire?Iubirea înseamnă fericire…O urmă a mirosului tău adie împrejurul meu.Dacă pleci ia cu tine sufletul meu….Un vis aprins de dor…În liniştea serii…Noaptea mângâie paşii unui vis străpuns de dor…Să fim amâdoi să privim cerul ce ne priveşte…Adierea vântului să ne sărute clipele.Blândeţea timpului într-o şoaptă ce-a topit cândva destine…Un mister ce se lasă în văpaia nopţii,stelele dansând într-un tablou de zâmbete cu un parfum de îmbrăţişări de îngeri…Dar clepsidra amintirilor s-a stins…Cerul îmi simte gândurile,chipul meu emană pasiune…Totul e ca o pictură sălbatică din raze de rouă,fiori de amintire vie…cândva uitată în noapte într-o poveste cu parfum de-amor…Te-am rătăcit în al meu suflet cu un sărut răpit dintr-o privire,nu eşti aici…Mă confund cu zorile fără destin…Timpul va decide speranţa…Eu rămân să aştept:un moment în noapte,privindu-ne blând la lumina lunii,protejaţi de flacăra sufletelor îmbrăţişate,într-un sărut găsim două cuvinte şi un zâmbet al eternităţii…dar totul rămâne un vis…Rămânem vis!
Priveşte în ochii mei,
Să vezi iubirea…
Priveşte-mi sufletul…
Să vezi fericirea…