Totul rămâne doar o scurtă amintire…S-a şters şi cea mai tainică iubire…Până şi momentu-n care se născuse dragostea. Cât de frumos lucea pe cer luna noastră…Când amândoi de mână ne ţineam şi la stele noi priveam…Dar totul s-a dus… Îmi doresc să scriu timpul pe muguri de rouă…să scriu cerul sau raze de soare pe suflete triste  Să povestesc cuvintelor gândului meu sărutul unor picături de ploaie,destine răpite,priviri fără grai….Să scriu visuri pe gene de gânduri,la marginea lumii sunt amorţită-n mister eu…Încerc să înţeleg sentimentele,speranţele pe buzele dorului,amintiri sfărâmate în tăcerea paşilor…Să scriu cu parfum de trandafir pe şoapte de vânt.Culorile primăverii a simţit vocea ta.Se sting  pagini din mine că voi scrie un tablou de plimbări,anotimpuri,calde trăiri,prizoniere iluzii în nuanţele stelelor…
Eu… pot scrie primăvara decât în suflet!Raze de soare sărutându-mi dorul din genele mele,să pot privi frânturi de speranţă.Paşii se sting pe un drum neîncetat,e totuşi lumina şi totuşi mai cred…
E gândul de codru,mister de senin,moment neatins ,e vântul rătăcit depărtării ascunzând destine în nori.
Amintirile  uitate înseamnă dorinţe,cântece goale,chipuri fără parfum,şi nu e nici noapte… E dansul gândurilor mele.
O şoaptă străpunsă într-un zâmbet de trandafir.