Zâmbesc…Sufletul meu zâmbeşte…cât de mult aş fi vrut să întorc timpul înapoi, să întorc acele clipe … clipe preţioase ascunse în timp… clipe care le ţin în adâncul sufletului… Iar acum nu a mai rămas nimic decât un zâmbet şi amintiri… doar simple amintiri…Privesc  prin geam cum ziua s-a scurs, soarele încet s-a dus…Să visez o realitate imaginară şi să mă cufund în ea.Să plutesc pe fermecătoarele cărări ale vieţii, să mă simt absentă. Plutesc într-un şuvoi himeric de gânduri.Îmi inundă gândurile amintirile…Mă copleşesc încet şi încerc să le prind în palmă….Poate le aştern pe hârtie….Cu gândul în visare peste geam…Un sfarşit de martie totul pluteşte în jurul meu…Muzica serii e ca o apă curgătoare are dulcea putere de a schimba tristeţea în melancolie… Amintirile nu-mi dă pace şi te simt în vânt cum chipul mi-l mângâi şi mă alinţi precum razele de soare.
Închid ochii…Aud un glas … o şoaptă… simţeam cum mâinile tale îmi atingea faţa… Îmi îndrept privirea în zare… Erai tu… îmi zâmbeai… Cu zâmbetul tău cald şi plin de duioşie îmi înseninezi chipul… simţeam degetele tale cum îmi atingeau sprancenele… ochii… buzele… gâtul… O adiere abia simţită de parfum fin, răspândit în părul meu, m-ai învăluit ca o vrajă…Timpul parcă a încremenit pe loc.Erai aici cu mine…Dar deschid ochii şi îmi dau seama că sunt doar vise frumoase.
Am adunat în suflet mii de cuvinte frumoase… întind mana spre tine… Suntem doi oameni cu suflete calde ce s-au întâlnit sub palmele ocrotitoare ale sorţii… aşa ne-a fost scris în cartea vietii… să se întâlnească inimă cu inimă. Este un dar că putem iubi… că putem simţi. Să-mi  aştern gândurile să se odihnească pe file şi scriu…scriu…Stiloul a obosit de atâtea litere,odihneşte lângă ultima filă scrisă….