Când nu voi mai fi
la mormânt să vii,
cu săruturi să-mi
presari…
flori de gheaţă argintii.
înspre cer tu să priveşti
mâinile să le împleteşti
viaţă de vrei să-mi dai
din pământ să mă ridici
din îngeri să mă refaci,
cu crini albi să mă îmbraci
suflu prin sărut să-mi dai,
freamătul vântului geme
peste chipul palid
făclia arde la căpătâiul meu
buzele îmi sunt reci în veci,
iar tu să mă veghezi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu