În flori de rouă mă strecor,
şi în suflet plouă,
soarele în priviri îmi
usucă trupul
zilele-mi sunt împrăştiate
de vânt.
şi mă pierd, în noapte..
un nor negru visele-mi
fură,
şi rămân fără suflare,
în iluzii cereşti.
tu rază,de speranţă
îmi rosteşti în soaptă…
că nu o sa mai vad
lumea în culori,
că nu trăiesc la infinit,
că voi avea un sfârşit.
clipa trece,şi mă înnec
în univers ,
sufletul se scurge lin
caut din ploaia de stele,
speranţa
să mai traiesc o zi
în noatea albastră
aştern pe un nor
un suflet rătăcit,
ce inima încet îngheaţă
alunec uşor unde
e rece şi pustiit,
închid ochii şi mă scufund
într-un somn adânc
unde lumea se vede în ceaţă
şi inima mea moare încet
Tristă dar fericită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu