Tu chip de înger!

Stau şi privesc pe fereastra camerei cum adierea vântului îmi bate în geam şi cum gândurile mele colorate zboară prin camera obscură ce vor să evadeze…Gândul îmi e la tine,doruri în mii de flori se zbat…Dau cortina cerului deoparte şi păşesc uşor în lumea viselor.Mă pierd într-o noapte senină,cu vise de înger.Cerul îmi vorbeste colorat într-o ploaie de fluturi şi eu ascult ecoul dorului din pianul inimii mele unde răsună balade de iubire…Aştept ploaia curcubeului şi privesc în departare printre miile de stele să întâlnesc căldura chipului tău de înger.Eşti îngerul meu din vis…Iată se aude în depărtare un foşnet şi din umbră apare pe acorduri de vioară îngerul meu iubit..Fiori calde,reci mi se strecoară în aorta inimii ce sângele-mi pulsează-n vene…Mă priveşte-n fel şi chip cu căldura mă-nconjoară, braţele îmi întinde ca nişte tentacule ce mă trage spre el ca un magnet…Îi simt mireasma dulce amăruie,o luptă continuă între dorinţele inimii şi ale minţii se luptă cu noi.Chipul îi radiază de dorinţi…Mă las în bătaia fluturilor întind mâna cu dor şi zburăm împreună pe un cal înaripat dispărând în umbrele nopţii…Şi mă poartă pe aripi de iubire,simt căldura sufletului ce mijlocul mi-a cuprins,ce inima-mi zvâcneşte de dorinţi cu glas fermecat şi un gând minunat m-a aşezat pe un colţ de nor cu un zâmbet m-a înmuiat şi cu mâinile în părul meu se juca ,ochii îi sclipea ca două perle de migdală şi mă alinta cu vorbe dulci la ureche îmi şoptea,buzele îmi căuta…Dansul flăcărilor ard pe dinăuntru te privesc în ochi şi văd o strălucire aparte şi cade peste noi melodia iubirii ţesută printre flori în nopţi cu stele argintii,stăm îmbrăţişaţi în nebunia cerului…Chip de înger al visurilor mele în bătaia inimii mele eşti doar un mister…Şi totuşi mă las dusă de valul iubirii…Îmi şopteşte să ajungă la harpa inimii mele şi coardele harpei se deschid şi melodia alunecă lin.Mângâind duios lăsând valul dulce al dragostei.Atingerea se topeşte în dorul ars de vreme,curgem unul în altul şi ne ameţim,mâinile roată ni le cuprindem şi formăm un singur miez.Vârtejul ce ne-a cuprins ne urcă spre trandafirii cerului ,trecând prin straturi de aer dulce şi înmiresmat.Privim unul în altul,căutându-ne vieţile trăite atâta timp.Clipa timpului se răzvrăteşte şi-şi porneşte zorile.Mâinile noastre strâng ultima clipire,o bătaie de inimă…Apar zorile şi visul se destramă.Tu chip de înger ai plecat şi m-ai lăsat în zori de zi…Şi totuşi există un dar..există un Oare?