Dorul

O mantie din ceaţă
peste umerii mei
se lasă..
mă alintă cu dor,
şi gândul mă apasă.
Am sărutat palmele iubirii
şi m-am închinat
la steaua fericirii,
privind cu ochii cerul.
Îmi pierd privirea între stele
chipul să ţi-l văd zărind,
cu mişcări unduietoare
parfum de aştri din speranţă.
Buzele ca de petale
să-ţi simt miros de floare
dar eşti himeră oare?
te văd sculptat în ghiaţă.
Eşti rece şi distant
întind palmele să-ţi dăruiesc
o inimă caldă ce bate,
ca un sunet în noapte.
Aş vrea să sparg
gheaţa ce te-a cuprins
să te încălzesc în şoapte,
să te topesc de dor…