vieţii mele
uşor mă aplec peste fântâna
sufletului,
unde dorul apa mi-a secat.
să prind în palma mea
stropi de iubire,
şi setea să-mi potolesc
cu stropi de fericire…
alergând prin galaxie
printre mireasma florilor,
să adun în cupa amintirilor
nectarul buzelor tale,
îmbrăţişarea caldă,
ce în braţe mă ţineai.
acum le acopăr cu
cu mantia inimii mele….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu