Stau pe ţărmul mării cu mâinile înfipte în nisipul fin şi mă ascund în umbre lasandu-mi gândurile să curgă prăfuite in timp…Privesc pierdută-n depărtare cum inima mea veghează ca un străjer şi uneori tresare la orice şoaptă a mării …Iubirea înfloreşte în zări albastre, născută din privirea mării unde lacrimi visătoare curg şiroaie ca un izvor sărat peste gândurile prăfuite. Un strop de apă sărată ucide un vis, o speranţă… Peste trupul meu se lasă o ceaţă de iubire, totul este acoperit de fum şi cuvinte nerostite. Un picur de noapte mi-a inundat sufletul cu fructe îndulcite de soare, acoperite de mantia timpului, multe sentimente se plimbă pe cărările iubirii.Aş vrea să uit de lume, de timp şi spaţiu, să plutesc printre nori şi să simt sentimentele florilor ce mă ţin în braţe şi mă săruta.Vreau să fiu suflarea ta, să ma răcoresti cu marea ce ne va mângâia trupurile pe note de iubire…Sunt doar clipe într-un mănunchi de speranţe. Petale de trandafiri cu miros de iubire îmi arată calea şi licuricii îmi luminează sufletul. Păşesc încet pe un covor de frunze multicolore, rupte dintr-un curcubeu, ce-mi strecoara în vene stropi de fericire, să mă scufunda în mări de dorinţe şi vise… Se trezeste acel fior ce doarme, innecandu-ma în şoapte si plutire.Simt fiorul buzelor tale şi focul din astre în inima ce arde…Aş vrea să te îmbrac cu o picătură din dragostea mea, să te acopăr cu sărutări…
Eterna e aroma ce pluteşte ca o mantie peste mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu