Povestea lui Raul

A fost o dată ca niciodată un baiat pe nume Raul,o poveste de dragoste tristă…Raul era un băiat cu ochii de diamant dar cu o privire lipsită de viată,cu o privire spre necunoscut.Suferința i se citea pe chip,o suferință provocată de iubire…O lacrimă usor i se scurge pe obraz…o lacrimă a suferinței și a iubirii….Iubea o tănără fată,cu părul bălan,o copilă inocentă,cu o privire de smarald cum rar întâlnită,ce trădează sentimente ciudate….O frumusețe rar întălnită….O frumusețe diabolică …Era necunoscută din noapte….Afară era intuneric.O noapte furtunoasă cu un vânt puternic suierând pierdându-se în neant.Mergând prin vănt cu gândurile lui,în întunericul nopții întâlni pe aleea dintre case pe frumoasa necunoscută ce dragostea în suflet îi purta.O dragoste ascunsă în acel suflet rătacit în noapte…Cu pași ușori se apropie de frumoasa necunoscută.Raul se apropie și tandru de mână o prinde și două suflete se pierd în noapte.Tandru se aplecă să o sărute dar tânăra necunoscută evită acel sărut râzând…Oiubea din suflet încât și-ar da și vița pentru EA.Îi șoptește la ureche vorbe dulci și tandre.În ochi i se aprinde speranța,iar în ochii ei se vede o licărire de fericire.Pe drum,o ploaie îi prinde și uzi alergau în ploaie ținându-se de mână….Un sărut fugar în ploaie…Raul o invită la el acasă, să se adăpostească de ploaia rece…Cu priviri fulgerătoare acceptă aceea invitație…În cameră au intrat și frumoasa necunoscută surprinsă plăcută de camera luminată de lumânări parfumate ce emana o aromă de iubire.Era prima lor dragoste în mijlocul ploii ce se auzea în geam…O atmosferă plină de dragoste și speranță,o iubire eternă….Ușor cu pași de felină se apropie de Raul și brațele de gâtul lui le încolăcea și un sărut cald ia oferit.I se citea fericirea în ochi și la ureche îi șoptea că e plină de iubire pentru el..Dar deodată un curent stinse lumânările și cu un sărut mai mult decât pasional,ce izvorește din cele mai adânci simțiri,ale sufletului,ce izvorește din iubire…Întunericul din cameră îi învăluie ușor și se iubesc fără ca nimic să le poată atinge iubirea.Un murmur ușor de voci se aud în cameră….dar sunt vocile lor care se aud însemnate cu durere,durerea plăcerii,durerea fericirii,durerea iubirii,și totodată și frica de a nu le distruge cineva iubirea.Dar au curajul de a infrunta pe toți ce vor îndrăzni de a le distruge dragostea.Raul un jurământ îi făcu că o va iubi etern,îi prinde mâna și o strânge nu ar vrea să-i dea drumul să nu piardă tot ce este mai frumos…O iubește și simte că este iubit.Iubirea lor este pecetluită prin dragostea dăruită unul altuia….și nimic nu le poate distruge dragostea.În timp ce îmbrățișați erau își murmura șoapte de iubire.Raul și-a vândut sufletul,dar nu diavolului sau lui dumnezeu ci acelei necunoscute pe care o iubește,ceea care este alături de el,și speră că va fi mereu.În cameră domnește o liniște profundă vorbele s-au stins în liniștea serii…Doar o inimă se aude bătând,este inima ei…și cu dragoste zâmbi spre el,era fericită.Odată cu ivirea zorilor,deodată ea se ridică din pat ca o felină și fără a rosti un cuvânt îl rănește și dispare,lăsându-l pe Raul într-un somn adânc…O ultimă privire îi aruncă și dispăru…Dar vântul puternic de afară geamul deschise și durerea din cameră se risipi în zările albastre…Raul a iubit din tot sufletul,cu toată ființa lui…Și-a luat dragotea cu el…Un sfarșit tragic plin de iubire,neștiind că iubea un vârcolac.