Amintiri, nostalgie
Nu ar fi interesant să retrăim amintirile sufletului atunci când le ducem dorul? E adevarat ca și nostalgia își are rolul ei în viață, dar…
Cand simți că nu poți întoarce timpul. Că îl vrei înapoi. Nu ai nici o cale de ieșire în labirintul vieții.
Nimic nu îți va reinviea plăcerea de a te juca în nisip și de a construi castele pe timp de vară, de a te arunca în zăpada pentru a face îngerași și de a da naștere creaturilor din fulgi albi de nea pe timp de iarnă.
Când alergai, cădeai, țipai, plângeai, deși era o simplă zgârietură, cei din jurul tău încercau să te păcălească de gravitatea situației, dramatizând.
În acele momente în care credeai în personajele de basm, îți doreai și tu să te afli în aceea lume fermecată…
Sau atunci când nu erai conștient de ziua de mâine, de orizontul în care trăiești. Ce ați spune, de perioada în care orice bun material credeai că se cumpară cu iluzii și zâmbete?
Nu-mi rămâne altceva mai bun de facut decât să mă joc cu timpul de-a v-ați ascunselea. Până când într-o ghinionista clipă, mă va prinde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu