Derinkuyu – orasul subteran

Derinkuyu este un oras antic subteran construit pe mai multe nivele în districtul Derinkuyu în provincia Nevuehir, Turcia. Cu 13 etaje se extinde la o adâncime de aproximativ 85 m, a fost suficient de mare pentru a adaposti mii de oameni, împreuna cu animalele lor si magazii cu alimente. Acesta este cel mai mare oras subteran excavat în Turcia si este parte a unei retele complexe de mai multe orase subterane gasite in intreaga Cappadocia.
Deoarece nu putem data prin metode traditionale piatra din care sunt facute, este greu de datat vârsta rerala a orasului subteran.
Derinkuyu a fost descoperit pentru prima data in anul 1963 atunci când un zid de pestera a fost deschis dezvaluind o trecere spre un oras subteran vechi de mii de ani la mai mult de 280 de metri adâncime. Descoperit din greseala de un locuitor, orasul fusese excavat de hititi in jurul anului 1400 d. Hr.
Orasul subteran de la Derinkuyu ar putea fi închis din interior cu usi de piatra imense, care pot fi deschise numai din interior. Ne intrebam oare ce i-a convins pe acei oameni sa se mute in subteran si sa se baricadeze in acest mod?

Complexul dispune de un total de 13 etaje care merg adânc în pamânt, cu peste 50 de puturi de ventilatie – arbori mici de ventilatie care aduc aer chiar si la cele mai ascunse niveluri. Hornurile de ventilatie erau foarte bine ascunse si protejate putand folosi si pentru a transporta apa satenilor din adancuri. Fiecare etaj ar putea fi închis separat cu usi imense circulare din piatra cantarind pana la 500 de kg.
Orasul ar putea gazdui aproximativ 30.000 de oameni si are toate facilitatile obisnuite aflate în alte complexe subterane în Capadocia, cum ar fi prese de vin si ulei, grajduri, beciuri, camere de depozitare, o scoala, cantine si capele. Între nivelurile al treilea si al patrulea este o scara verticala. Acest pasaj duce la o biserica in cruce la cel mai jos nivel.
Primul construit în roca vulcanica moale din regiunea Cappadocia, eventual de frigieni în secolele al VIII-lea pana in al VII-lea i. Hr, conform departamentului turc al culturii, orasul subteran de la Derinkuyu a fost extins în epoca bizantina. Orasul a fost conectat cu alte orase subterane prin miile de tuneluri.
Pana in aceasta zi, nimeni nu este sigur de modul în care a fost creat si care a fost scopul sau initial.
Oamenii de stiinta cred ca a fost o ascunzatoare pentru primii crestini care au scapat de persecutia Imperiului Roman. Unele lucruri descoperite în aceste asezari subterane fac parte din perioada bizantina Mijlocie, intre secolele al V-lea si al X-lea i.Hr. Este speculat ca numarul de asezari subterane, în general, utilizate pentru refugiu si în scopuri religioase, a crescut in aceasta perioada. Comunitatile crestine din regiune poate s-au refugiat, închizand usile cu masive pietre de moara, când au fost supuse la raidurile arabe care au început în secolul al VII-lea.
Provincia Nevuehir are mai multe orase istorice subterane. Orasele si structurile sunt sculptate în formatiuni geologice unice. Ele au fost folosite de crestini ca ascunzatori în timpul vremurilor de persecutie si de raiduri. Locatiile sunt acum atractii turistice arheologice. Ele ramân, în general, neocupate. Un exces de 200 de orase subterane care contin cel putin doua niveluri au fost descoperite în zona dintre Kayseri si Nevsehir. Aproximativ 40 dintre ele contine un minim de trei sau mai multe niveluri. Orasele de la Kaymakli si Derinkuyu, sunt doua dintre cele mai bune exemple de structuri de locuit subterane.sursa:ropo.ro