Scrisoare de Adio

O piatră neagră desparte o inimă de alta,o floare se desparte de petalele ei...Aşa ne despărţim şi noi...Gândurile se transformă-n fum de umbre...Sunt un vis trecător prin umbre şi lumini sub mantia dragostei...Am căutat să privesc mai întâi soarele,apoi umbra mea şi mi-am zis că omul este aruncător de umbre şi-un acumulator de lumini...O umbră mişcătoare a sufletului,viaţa mea să fie din munţii cât mai înalţi făcută,ca să pot arunca umbre cât mai adânci...Azi drumurile noastre se despart.Totul s-a sfârşit iar din rădăcina acestei iubiri să nu răsară muguri...Mantia uitării este mai presus decât cea a iubirii şi ea şi-a întors aripile spre trecutul fericirii.Alungă-mă din suflet cu un suflu de furtună...Să-ţi răsară-n cale flori de tei cu parfum de trandafiri...Să te plimbi prin parcul umbrelor şi sufletul să-ţi bântuie pe aripi de dor a vântului sculptat cu chipul meu...Eu îţi zic Adio şi te-am lăsat...