duminică, 19 iunie 2011

Palatul Wesselényi din Jibou


Cel mai promovat obiectiv turistic din Jibou este, fara îndoiala, Gradina Botanica ''Vasile Fati''. Asemeni Arboretumului din Simeria, aceasta a luat nastere prin refunctionalizarea parcului aferent unei foste resedinte nobiliare, într-o epoca în care cladirea nu putea fi pusa în valoare din motive lesne de înteles.
Ca rezultat, ansamblul fostului palat pare astazi, din punct de vedere impresiei vizuale, mai degraba o insertie derutanta în peisaj decât rezultatul a trei secole de expresie artistica. Un palat baroc impunator, 6 anexe de secol XVIII, început de secol XIX (curie, grajd, manej, cripta, sera, sura) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca gradina botanica în anii '70 si renovat de-a lungul timpului. Statutul juridic incert al ansamblului, lipsa unor strategii coerente de amenajare si refunctionalizarile succesive au dus la un peisaj greu de înteles în absenta unor explicatii la fata locului. Însa, odata ce explicatiile apar, peisajul devine din ce în ce mai interesant...

Gradina Botanica Jibou - sere

palatul Wesselényi - fatada nordica

palatul Wesselényi - fatada sudica si pista de carturi

Dovezi ale evolutiei arhitecturale ale ansamblului sunt înca vizibile. O mare parte din anexele palatului se pastreaza, împreuna cu doar câteva dintre inscriptiile comemorative (din pacate astazi ilizibile si scoase din contextul initial dar precizate în cartile de istoria artei si arhitecturii transilvanene). Cele 8 monumente istorice ce compun ansamblul sunt clasate în lista monumentelor istorice din 2010 dupa cum urmeaza:
Castel 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.01
Parc 1779-1810 - SJ-II-s-A-05075.02
Curie 1702 - SJ-II-m-A-05075.03
Manej 1779 (1771) - SJ-II-m-A-05075.04
Sera 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.05
Grajd 1779 - SJ-II-m-A-05075.06
Sura 1810 SJ-II-m-A-05075.07
** În LMI 2004 aici aparea Cripta 1779 - 1810 SJ-IV-m-A-05075.08. Probabil va aparea pe o viitoare lista a monumentelor istorice disparute.

Jiboul la Ridicarea topografica franciscana (1806-1869) si azi.

O parte dintre acestea au fost descrise de catre istoricii de arta. Curia o gasim descrisa de catre Biro Jozsef in anii '40, impreuna cu cele doua placi comemorative ce o decorau: ''La circa 50 m Nord-Est de castel, în perimetrul santurilor amintite, exista o cladire fara decoratii, cu parter si pivnita la subsol, de o lungime si o latime de 20,50 m; astazi cuprinde 13 încaperi; sta parasita si i se spune bucataria veche". Pe aceasta cladire se puteau observa doua inscriptii: cea de deasupra intrarii de Vest avea ornamente baroce si amintea de refacerea din temelii a cladirii in anul 1702, de catre baronul Wesselényi István, prefectul comitatului Solnocul-de-Mijloc - presedintele Dietei în 1716 - si de contesa Bánffy Kata, fiica guvernatorului Transilvaniei in acea perioada, Bánffy György I; placa de pe partea de Est, de deasupra intrarii in pivnita, amintea restaurarea cladirii in 1749 de catre urmatoarea generatie ce a detinut domeniul, Wesselenyi Istvan si sotia sa, Daniel Polixenia.

Istvan Wesselényi si Polixenia Daniel
Sursa: Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája

Wesselenyi Istvan si Daniel Polixenia sunt cunoscuti si pentru palatul din Comlod. Deasemenea, erau înruditi cu familia guvernatorului Gheorghe Banffy I, care în acea perioada construia ansamblul de la Bontida, ''Versailles-ul Transilvaniei''. Grajdul din Bontida a servit ca model pentru cel construit la Jibou în 1755. Biro Jozsef sugereaza ca ar putea fi vorba chiar de acelasi arhitect, Peter Grimmer:
''Marele grajd din Jibou se afla aliniat cu manejul construit ulterior, pe directia Nord-Sud, în imediata vecinatate a marelui castel. Este o cladire lata de 15,35 m, lunga de 32,90 m, cu trei axe spre Est si sase axe catre Vest. Singurul si imensul spatiu interior este împartit în compartimente, facute sa adaposteasca 28 de cai si acoperite cu bolti semicirculare; sectionarea exterioara este foarte modesta, ferestrele cu arcade semicirculare si chei de bolta sunt despartite de benzile verticale ale unor lezene. Cladirea - desi mai modesta ca dimensiuni - este o copie a grajdului din Bontida, cu aceleasi tipuri de ferestre si profile ale corniselor. Probabil ca nu ne îndepartam prea tare de realitate daca presupunem ca, întocmai ca si la Bontida, constructorul a fost arhitectul clujean Grimmer Peter.''
Wessélenyi Istvan a apelat chiar la sculptorul guvernatorului, Nachtigall Janos, pentru inscriptia de pe cladire. Inscriptia, azi partial tencuita, este marcata de corpul incomplet al calului odata sculptat cu maiestrie de Nachtigall.

Inscriptia si sculptura lui Nachtigall. O imagine de arhiva a sculpturii puteti vedea aici.

Miklos, fiul lui Wessélenyi Istvan, alatura grajdului în 1771 un manej, decorat cu o inscriptie cu un al doilea calut sculptat, opera celui mai cunoscut sculptor al barocului transilvanean, Anton Schuchbauer. Herghelia familiei Wessélenyi era, în acea perioada, una dintre cele mai faimoase din Transilvania. La începutul anilor '40 din cladire mai ramasesera doar zidurile, acoperisul prabusindu-se. La un moment dat a fost reconstruita iar astazi nu mai pastreaza caracteristicile initiale.

Wessélenyi Miklos (1750-1809) si Cserei Ilona (1754-1830)
Sursa: Wikipedia

Constructia palatului a început în 1779, când Miklos se întoarce la Jibou pentru a fi alaturi de sotia lui. Povestea celor doi a ramas în istorie, datorita personalitatii furtunoase a baronului, caracterului demn al Ilonei si relatiei strânse dintre cei doi. Miklos a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie la ceva timp dupa moartea mamei sale (1775). Parintii fetei s-au opus unei eventuale casatorii (ei fiind catolici iar Miklos reformat) si au trimis-o pe Helena la o mânastire sibiana de unde Miklos a rapit-o în 1777. S-au casatorit la Viena în mai 1777 si dupa s-au refugiat în Galitia, unde se afla regimentul de cavalerie din care facea parte baronul. Dupa ce ofiterilor din armata austriaca li se interzice sa-si tina familia în taberele militare, Miklos este nevoit sa îsi trimita sotia acasa în 1778. La scurt timp dupa, îsi da demisia din armata si se întoarce pe domeniul sau.
Sursa: Nagy Margit -Reneszánsz és barokk Erdélyben

Palatul a fost catalogat ca fiind cel mai mare edificiu baroc din Transilvania. Este o cladire cu plan patrulater, având latura de 81 m, alcatuita din patru pavilioane si un corp median. Conceptul cladirii i-a apartinut, dupa cum atrag atentia istoricii de arta, baronului Wesselenyi Miklos. Acesta ''a dorit sa-si regaseasca temperamentul, gustul si asteptarile în înfatisarea castelului'' pe care l-a gândit pentru el si familia sa. Poate fi înteles ca o contopire între stilul arhitectural al resedintelor nobiliare precedente, cu turnuri si bastioane de colt, cu noul stil arhitectural baroc ce începea deja sa se remarce, rezultatul fiind o cladire inedita. Parerile cu privire la arhitectii ce au lucrat la palat sunt înca împartite. Pentru fatada sudica a pavilionului median Biro Jozsef îl mentioneaza pe Blaumann Eberhard Janos, arhitectul palatului Banffy din Cluj.

fatada sudica a pavilionului median


În 1785, Miklos intra în conflict cu consilierul aulic Johan Haller, vecinul sau cu care ''traia în certe necurmate'',''caruia încerca sa-i faca toate relele, precum îi si facea oriunde i se dadea ocaziune''. Despre cum s-a desfasurat conflictul putem citi în cartea lui George Baritiu, ''Parti alese din istoria Transilvaniei'' (1889-1891). Pe scurt, în octombrie 1781, doi iobagi îngrijitori de cai, nemaiputând îndura bataile baronului, au fugit de pe domeniul lui Wesselenyi pe domeniul lui Haller din Garbou, unde sunt arestati. Haller îi trimite înapoi lui Wesselenyi doar pe unul dintre iobagi, pe celelalt hotarând sa îl judece. Cel de-al doilea iobag fuge iar Haller se vede în imposibilitatea de a-l înapoia lui Wesselenyi. Baronul interpreteaza gestul ca pe o insulta si hotaraste sa atace domeniul din Garbou.

Pe 16 octombrie 1781, împreuna cu o armata de 540 de oameni, înarmati ''unii cu pusti, cei mai multi cu coase, furci de fer, maciuci'' si 12 haiduci, Miklos Wesselenyi apare la Garbou, luându-l prin surprindere pe Haller, care nu se astepta la un astfel de gest. Dupa ce baronul le ordona iobagilor sa darâme poarta castelului, are loc un schimb de replici între nobili, urmat de injurii si invitatii la duel, atât la adresa cancelarului Haller cât si a invitatilor lui. Wesselenyi îl ia ostatic pe unul dintre oaspetii lui Haller si pleaca cu tot cu armata, lasând poarta neatinsa.

Ca urmare a acestui conflict, Haller îl trimite pe Wesselenyi la judecata pentru 6 capete de acuzare: ''blasfemie, juramânt strâmb, amenintare cu punere de foc, provocare la duel, infestarea si arestarea de functionari regesti, turburarea securitatii publice''. Procesul se solutioneaza abia dupa 3 ani, când însasi împaratul Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, îl condamna pe Wesselenyi la mai multi ani în închisoarea Kufstein. Însa baronul nu s-a supus sentintei si nu s-a lasat arestat de buna voie. A evitat încarcerarea de câteva ori, aparându-se pe domeniul de la Jibou iar, când împaratul a dat ordin sa fie capurat de o trupa militara, viu sau mort, a fugit pe mosia unchiului sau, consilerul Farkas Daniel, unde a fost capturat, la 5 luni dupa sentinta împaratului, pe 12 februarie 1785.

Este eliberat în decembrie 1789 si se întoarce pe domeniul de la Jibou. Toate evenimentele enumerate anterior, de la moartea mamei lui Miklos si pâna la eliberarea sa, au servit ca sursa de inspiratie scriitorului Nyiro Jozsef pentru romanul ''Bourul din Jibou'', nume dat de porecla sub care baronul Wesselenyi a ramas cunoscut si azi. Rezumatul în limba romana poate fi citit aici.

Dupa eliberarea baronului, lucrarile la palat pot reîncepe iar sotia acestuia va nota în jurnalul sau multe din cheltuielile facute. Jurnalul a fost studiat de Nagy Margit iar concluziile le putem gasi în Reneszánsz és barokk Erdélyben. Din pacate, cartea nu a fost înca tradusa în limba romana. Totusi, consultând sursele online ce fac referire la carte, putem schita câteva idei:
- între 1789 si 1791 lucrarile la palat stagneaza
- în 1796 cladirea principala si cele 2 pavilioane fusesera terminate si acoperite cu tigla. Arhitectul ceh Franz Wrabetz contribuie la decoratiunile interioare. Tot în acest an se naste si ultimul copil al cuplului, singurul dintre cei 10 care va atinge maturitatea, Miklos.
- între 1797 si 1800, arhitectul Joseph Bitthauser continua munca lui Wrabetz si este platit cu 240 de florini
- în 1800 este platita fântâna arteziana destinata centrului gradinii din partea nordica a castelului, se cumpara vopsele, sobe de teracota din Oradea, se comanda diferite piese de mobilier si se plateste tapiterul responsabil de tapetarea camerelor, împrumutat de la însasi guvernatorul Gheorghe Banffy al II-lea. Miklos sr. angajeaza un gradinar vienez care încearca sa fuga; se sapa micul iaz cu nuferi, se construieste pavilionul chinezesc.
- în 1801 se construieste sera pentru ''gradina de iarna'' si în ea sunt plantati lamâi adusi de pe domeniul de la Carei al familiei Károly.
- în 1802 se monteaza fântâna arteziana si se continua amenajarea interioarelor. Înainte de Craciun sunt expediate de la Viena numeroase piese de mobilier (scaune, mese de mahon, canapele, fotolii, lazi si oglinzi)
- se angajeaza familia de mesteri Csuros: Jozef - pictor, Mihaly - decorator si Antal - sculptor. Cel din urma realizeaza statuile lui Hercule si Marte ce decorau pavilionul median, copii ale sculpturilor omonime de la Bontida.
- în 1805 pictorul sibian Franz Neuhauser picteaza scene de vânatoare în interiorul castelului.
- în 1807 se termina toate lucrarile majore
- în 1808 se cioplesc stâlpii de pe parapetul terasei de nord

fântâna arteziana

În 1809, Miklos Wesselenyi face demersuri pentru a obtine postul de comandant al garnizoanei locale si cumpara o casa la Cluj. Demersurile sale nu au succes iar cariera politica a baronului ia sfârsit. La scurt timp dupa aceasta moare, pe 25 octombrie 1809.

În 1810 lucrarile de constructie si amenajare ale ansamblului erau terminate. În tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numerosi artisti, atât pictori si sculptori, cât si actori. Baronul Wesselenyi este considerat printre principalii mecena ai primei trupe de teatru din Transilvania, cei care vor fonda Teatrul Maghiar din Cluj si primul teatru permanent din Budapesta. De altfel, într-una dintre nisele de pe fatada teatrului din Cluj s-a aflat, între 1905 si 1919, statuia lui Miklos Wesselenyi. Astazi, statuia se gaseste în curtea din spatele Teatrului Maghiar de Stat. Despre activitatea de mecenat a lui Wesselenyi, trupa de teatru si cladirea teatrului din Cluj puteti citi mai multe aici.
Miklos Wesselenyi (1796-1750) - portret realizat de pictorul Miklos Barabas in 1836
Miklos Wesselenyi este urmat de fiul sau. Aidoma tatalui sau, atât ca nume cât si ca personalitate, acesta pastreaza atmosfera culturala de la palat, invitând aici numerosi oameni politici si scriitori contemporani, adepti ai ideilor revolutionare de la 1848. Important om politic si pasoptist maghiar, a ramas în istorie ca ''luntrasul de pe Dunare'' dupa ce a salvat numerosi oameni în timpul inundatiilor din 1838 din Budapesta. Este deseori amintit pentru faptul ca a luptat pentru drepturile iobagilor si chiar i-a eliberat si împroprietarit.
Urmatoarele interventii asupra ansamblului se fac dupa nationalizare când palatul si anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerintelor culturale ale noii societati: scoala generala, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul orasului si Statiunea experimentala a tinerilor naturalisti. Aceasta din urma si parcul dendrologic au creat premisele înfiintarii gradinii botanice, a carei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. În partea de vest a palatului a fost amenajata o gradina romana în care au fost amplasate vestigii arheologice aduse de la Porolissum (care azi se gasesc la Muzeul de istorie din Zalau). Leii sculptati au fost adusi de la palatul lui Miklos Josika din Surduc la sfârsitul anilor '70.
Tot in aceasta perioada se renoveaza si manejul care este transformat în sala de mese iar în curtea palatului se amenajeaza o pista de carturi. În anii '70 jurnalistul Beke Gyorgy viziteaza Jiboul si, povestind cu localnicii, afla cum a aparut aceasta idee:
''- Stimate Kürti Sándor, de unde v-a venit ideea de a construi tocmai un cartodrom?
- Stati sa vedeti, e un lucru care aduce un dublu folos. Ofera copiilor o ocupatie si protejeaza curtea interioara a castelului.
- Pista de carturi?
- Da, chiar ea. Baietii din internatul de aici, cum aveau o clipa libera, începeau sa bata mingea aici. Degeaba i-am atentionat, baieti, aveti grija, ca distrugeti peretii, desi n-au cine stie ce valoare, sunt averea poporului. Si acasa la noi, în Hodod, se afla o asemenea cladire baroca, tot un castel al familiei Wesselényi, si am învatat sa pretuiesc valoarea pe care o reprezinta. Copiii m-au ascultat, dar, cum le-am întors spatele, începeau iarasi sa bata mingea. No, ia stati voi, ca va dau au voua un joc care nici nu sfarma zidurile castelului, ba înca o sa va placa...''
Întreg articolul este o evocare cel putin interesanta a felului în care monumentul si personalitatile istorice care l-au locuit erau privite în România anilor '70. Poate fi citit aici.

Dupa 1990, diversele functiuni au disparut, iar în prezent în palat mai functioneaza doar Clubul copiilor din Jibou. Cripta familiei, construita de Istvan Wesselenyi la începutul secolului al XVIII-lea, este azi un morman de pietre invadat de vegetatie. Biro Jozsef o descria ca fiind ''€œo cladire simpla, cu fronton triunghiular. Zidul exterior este decorat cu un întreg sir de placi cu inscriptii decorative, frumos lucrate în stilul înflorat al Renasterii sau cel al barocului, dintre care se remarca epitaful baroc al lui Wesselényi Istvan sr. si al sotiei sale.'' Placa funerara de care vorbeste Biro Jozsef se afla azi în antreul bisericii reformate din Jibou, însa ornamentele abia mai sunt vizibile. Celelalte lespezi au disparut de-a lungul timpului, fiind folosite de catre localnici în diferite scopuri personale. O imagine a criptei gasim în cartea lui Petri Mor - Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája

Interiorul palatului nu a suferit interventii majore recente. Decoratiunile, ancadramentele si tâmplaria nu au fost îndepartate sau modificate. Interiorul în schimb a fost afectat, palatul fiind azi în mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile si obiectele decorative ce împodobeau pâna la jumatatea secolului XX încaperile palatului s-au pierdut. Picturile lui Neuhauser au disparut, iar peretii camerelor sunt astazi de o austeritate cazona. Ne putem face totusi o impresie daca privim imaginile de arhiva.
Salonul Rosu
Salonul Albastru
Recent, palatul si o parte din anexe au fost retrocedate mostenitorilor legali, dupa un lung proces. Gradina botanica nu va fi afectata de aceasta decizie. Cripta familiei Wesselenyi, grajdul si manejul ramân în posesia Centrului de Cercetari Biologice Jibou care îsi propune sa le restaureze si sa le redea circuitului turistic. Palatul a fost evaluat la 1,5 milioane de euro si are, momentan, un viitor nesigur. Însa acesta nu va fi neaparat unul sumbru, deoarece valoarea istorica, arhitecturala, culturala si artistica a ansamblului pare foarte bine cunoscute în oras, în principal datorita activitatii echipei Bibliotecii Orasenesti Jibou, responsabili de altfel de majoritatea articolelor la care am facut referinta de-a lungul textului.

2 comentarii:

  1. In 1959-1960 am facut clasa I la castel, unde functiona liceul. Am multe amintiri din acea perioada si pana in 1967 despre castel. Interiorul era splendid, dar adaptat la noua sa functie, parchetul era dat periodic cu motorina. In curtea de sud era un bazin cu apa potabila buna si rece, in care curgea un izvor. De la castel pornea o alee spre vest, pe langa grajdul de cai, trecea pe langa un beci enorm unde era depozit de vinuri si urca pe versantul vestic pana la cripta. Aleea avea din loc in loc 2-3 scari de piatra la trecerile de nivel. Pot sa garantez ca aceasta alee era dublata subteran de un tunel zidit din caramida cu bolta, deoarece la un moment dat undeva acesta s-a prabusit si am cazut inauntru. Avea aprox. 2 m inaltime. Cripta avea plafonul prabusit, dar pe peretii de la N si V erau cel putin 9 placi de marmura cu inscriptii vopsite auriu, fixate cred cu ciment in locasul lor. O singura placa era cazuta la baza peretelui. Am pierdut mult timp descifrand aceste inscriptii in limba latina si mi-am dat seama din datele inscrise pe ele ca unii din cei ingropati acolo erau nistei copii cand au decedat.
    In curtea din N spre manej erau niste arbori seculari foarte inalti asemanatori cu salcamul care produceau niste pastai umpluti cu o pasta verde dulce, delicioasa. Fantana arteziana era functionala, dar nu departe de ea intre arbori s-a construit o latrina cu mai multe cabine pentru uzul scolii. Acolo a cam patit-o profesorul Fati cand, in timp ce medita la viitoarea gradina botanica, un copil mai zglobiu l-a mangaiat cu o nuielusa printre scandurile peretelui. Nu stiu de ce s-a ales 1968 an de nastere a gradinii botanice, dar in 1965-66 exista deja o sera si generatii de elevi trudeau la orele de agricultura sau biologie, la terasarea versantului vestic si la plantarea de pomi si arbori.
    Din ceea ce am auzit de la rude si cunoscuti, dupa razboi interioarele au fost golite de mobilier si lucruri de locuitorii din jurul castelului.
    Ultimul Wesselenyi a plecat in graba in Statele Unite, sotia si cele doua fiice ale lui au fost umilite de comunisti si obligate sa lucreze intr-o croitorie. Un unchi al mamei mele, Hale Aurel a fost paznic de vanatoare la Wesselenyi si probabil prieten de vinuri cu el pentru ca groful i-a scris din America in fiecare an de sarbatori, 25 de ani, desi unchiul era analfabet si nici nu avea cum sa-i raspunda.
    Sa nu uitam superba vie ce o avea pe dealul din vecinatatea castelului spre sud cu casa vinczelerului evreu Sinn Gyuri care la colectivizare a plecat si el tot in America. Sa nu uitam Ciutaria, cu sute de hectare de adapost al vanatului protejat, si fermecatorul izvor cladit in piatra, numit candva Fantana cu pesti, azi distrus, caci unii cladesc sute de ani si altii distrug in cativa. Mi-a fost drag castelul. Mi-e dor de toamnele cu tone de castane pe jos din primavara vietii mele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos dl Constantin Costea pentru semnul de lectură....Frumoasă completare

      Ștergere