În urma paşilor tăi ai lăsat un gol adânc în inimă...Nu credeam că voi schimba cuvintele în lacrimi...şi că pot vărsa durerea în cuvinte de plâns.Cuvintele dor, cuvinte scrise cu picătură de lacrimă sărată în inima mea.Mi-ai ucis inima...Eşti un ucigaş de sentimente.Am sufletul mare,încap amprentele tale în inima mea…Trăiesc,respir,zâmbesc.Respir praful ridicat de urma paşilor tăi ce îmi dau tarcoale...Rătăcesc pe malul mării privind marea învolburată precum inima mea. Tăcută stau pe nisipul ce mă înconjoară şi mă scald…Nu ai suflet ca tu să simţi. Opresc cuvântul dintr-un vânt de gânduri ce s-a rătăcit în şoaptă lângă inima ta de piatră...Smulgându-mă din din vis şi aducându-mă la cruda realitate.Dacă aş putea să dau timpul înapoi să te învăţ să priveşti,să iubeşti,să dăruieşti dragoste...Dacă am putea să ne contopim lacrimile în sărut şi să ne înnecăm în oceanul de vise şi iubire.Dar nu şti să iubeşti şi trăim amintiri dureroase.Am să opresc cuvântul de lacrimi cu potop de dureri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu