Dimineaţa m-au adus la viaţă stropii de ploaie, ce-mi băteau domol în geam. Am deschis ochii. Simţeam cum inima -mi este încarcată de stropii de ploaie. Cu grija îmi curăţau păcatele de pe suflet.Ploaia se îneacă în larma serii de ianuarie….Din noapte se aud paşii picăturilor de ploaie cum vin să bată la ferestre…Prea mult zgomot se frange în liniştea cea oarbă a nopţii.Ploaia s-a transformat în ninsoare pe parcursul nopţii, aşa că de acum încolo o să alerg descultă prin zăpadă!Vremea de afară îmi influenţează starea de spirit, deşi încerc să fac abstracţie de ea.Priveam în trecut şi parcă nu mai am energia respectivă să scriu mult, să heperbolizez sentimentele, să descriu în ansamblu şi să găsesc o uşurinţă în toate acestea.Acum lucrurile parcă merg pe un drum drept, ştiu ce simt, ce îmi doresc şi scriu ceea ce îmi este greu să spun în cuvinte.Am descoperit că mă pot ascunde uşor în spatele unor cuvinte, că timpul ne arată foarte multe fete ale oamenilor şi că oricât de mult ne dorim să credem că ne cunoaştem pe noi înşine, adevărul nu este deloc acesta.Las timpul să treacă, să dispară această pătură de ceaţa şi să aducă zâmbete de undeva din suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu