Un vis de neînţeles...

Prinţul meu cu chip de ceară ce somnul mi-l veghezi…dar eşti departe printre norii cei pufoşi ce arunci flăcări de iubire…Aştept aici….aştept în vis….aştept revederea dintre noi….Mi-e dor de îmbrăţişarea ta,mi-e dor de şoaptele tale,mi-e dor de a ta caldără a buzelor catifelate…Vântul îmi adie faţa…Cârlionţii din părul meu dansează rebeli în vânt….Îmi zâmbeşte amintirea ta din orizontul îndepărtat…ce ca o umbră mă priveşti.Paşii mei mă îndrumă spre amintirea ta când sub nopţile sub clar de lună de mână ne ţineam şi la ureche îmi cântai o melodie lină a iubirii di noi….Acum totul este rece fără tine,departe tu ai plecat de lângă mine….Atâta linişte e în mine….Oriunde m-aş afla dorul m-ar învinge…..Oricât m-aş lupta…Un vis neinţeles.Stelele mă privesc şi la lumina lunii îmi şoptesc ca tu mă iubeşti…Şi prin ele îţi transmit iubirea mea.Întinde mâna chip frumos de ceară împreună să ne pierdem într-o constelaţie numai de noi ştiută….Un vis al meu,un vis de iubire,un vis de neînţeles…