Pornesc împotriva curentului
mă ademenește cerul cu nori
spre visare
sub picioarele-mi
se sfârșește pământul
și împrăștii semințele bucuriei
căldura soarelui
îmi topește lanțurile
vântul mă aruncă
dincolo de respirație
mă legăn peste dureri
peste temeri
peste viață
mă apropii de curcubeul
ce mângâie orizontul
fără limitări
picură-n gânduri
iluzii deșarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu