Am încercat să cântăresc timpul, dar nu am folosit instrumentul corect. Avea un defect și am înțeles că durează până să ți-l asumi. Am renunțat o perioadă la mine, dar nu am renunțat se pare, la dorința de a mă juca uneori cu literele. Vreau să mă ridic încet.. dar sigur. Vreau să privesc persoana din oglindă și să o recunosc cum făceam acum mult, mult timp. Uneori avem nevoie de timp, dar din păcate, fără să realizăm, timpul se transformă într-o pauză lungă. Ne pierdem în propriul labirint și când ne dorim să ieșim realizăm că nu am luat o hartă sau o busola cu noi. De ce? Pentru că nu ne asumăm la început eșecul; pentru că indiferent de greșeli ai nevoie de lecții.
Nu am harta pentru a ieși, dar mă hrănesc din realitate acum. După o perioadă în care am uitat de mine, trebuie să mă înfrunt.
Ai simțit o teamă înainte să te privești în oglindă? Eu simt asta…..
În mod ironic harta mă va conduce la oglindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu