Privirea-mi o rotesc prin rouă
chemând din neguri ce a mai rămas
păsări uriașe-mi tulbură amintirea
și marea-mi stă în loc de zare
aștept pe stânci, chemând nemărginirea
și arunc tot focul sufletului în mare
din flăcări se dezleagă vise
se înalță-n ceruri fericirea
rămân în ape doar dureri ucise
și le petrec pe toate cu privirea.
Lenuș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu