O lume plină de zâmbete

O lume plină de zâmbete

O lume cu zâmbete calde, atingeri liniștitoare și vorbe bune dăruite și primite.

E greu să-i înveți iubirea pe cei ce nu cunosc decât ura, e dificil să explici că soarele apare chiar de furtuna pare fără de sfârșit... Câți mai înțeleg că bunătatea e o valoare nemăsurată? Câți înțeleg că dacă îți ating viața, devin parte din tine? Câți mai găsesc timp să vadă frumusețea din jurul lor și să iubească? Suntem diferiți, fiecare în felul nostru, dar avem atâtea în comun... Viitorul îl putem construi doar împreună și este plin de posibilități. Căci lipsurile prezentului pot fi promisiunile viitorului. E nevoie de forță interioară, atât. Puterea de a vedea totul ca pe o experiență valoroasă, punct forte pentru ziua de mâine, este cea care determină valoarea fiecăruia dintre noi. O viață trăită cu măsura valorii nu poate fi măcinată de timp... Este o mare întâmplare călătoria noastră pe pământ. Pășim pe urme deja știute, suntem spectatorii și actorii istoriei, scriere tainică ce-și așteaptă descifrarea. Viața urcă și coboară în valuri și de multe ori, deși suntem bărci, tulburăm și agităm apele destinului. Și-atunci de ce ne mai întrebăm unde e malul? E o corespondență în toate pentru că realitatea este aceea unde ești cu gândul. Sufletul își dorește eternitatea verbului a fi. Caută în văzduh, în soare, în piatră și-n stele ce e zidit dincolo de timp. Sufletul alege cerul îngerilor, cerul iubirii cu inocența privirii și puritatea inimii sau infernul, lumea umbrelor cu ură, conspirații, furii și demoni... Suntem litere și simboluri în cartea cea veche a lumii. Ne scriem destinul singuri, neștiutori de cele mai multe ori, pentru că arsura durerii ne face să închidem ochii și să nu mai  vedem întinderea mare de-albastru deasupra. Dincolo de nori e lumina, trăirea intensă în iubire și artă, stelele ce pulsează vraja și misterul. Sunt vremuri în care oamenii au uitat de suflet, au uitat că totul se derulează ca un vis, au uitat că au aripi și se pot ridica în zbor, vibrând de căutare și dorință. Mai e și altă cale în afara celei de-a te agăța cu ghearele de pământ, privind în jos și nu spre fruntea muntelui. Semnificația evoluției nu stă în pământ, nu înseamnă controlul clipei și al viitorului. Evoluție înseamnă să simți soarele, lumina conștiinței, în jurul tău. E suficient un pas înapoi pentru desprindere...

Bunătatea este prima cheie a porților sufletului, deschide inimile celorlalți.