Lumini și umbre

Lumini și umbre

Gândurile mele sunt niște umbre subtiri. Vă dați seama că și eu sunt o umbră din moment ce nutresc din atâtea. Și peste această formă neagră este trasă o husă din piele alb-crem : se potrivește atât de bine, perfectă aș putea spune! Și privesc…și strig și înfăptuiesc o grămadă de fapte. Personalitatea mea este vegheată-n permanență de o umbră…aceasta se poate oglindi bine în apa oricarui ochi defibrat, puțin mat. Mă observă chiar și-n ochii de sticlă : dar conținutul oglindit e irelevant și efemer, desigur. Apa mării îmi alungă trasparența învelitoarei și mă lasă desculță și fericită. Doar că marea-i adâncă și nu mă avânt în cele mai obscure vârtejuri…Se lasă seara peste gândurile și visele mele, în acorduri calde, suave. Am adormit plângând, simțeam cum lacrimile fierbinți îmi alunecau încet pe obrazul rece fără suspine, doar lacrimi tăcute, poate de fericire, poate de tristețe, poate doar doar de prea mult dor. Am adormit învăluită în lumini și umbre, mângâind cu privirea amintiri frumoase, simțind cum gândurile îmi alunecau tăcute, cuminți din realitate într-o lume de mistere și certitudini, simțind cum mâinile mele obosite căutau să culeagă frânturi de vis prinse în pânze de păianjen, petale uitate în așternuturile albe și pufoase. Am adormit privind frunzele copacului din fereastră și încercând să mă prind în dansul lor amețitor, timidă, cu teama de a nu zbura prea departe, de a nu mă putea opri. Dansuri, dorințe, crâmpeie de gânduri, lumini, umbre…M-am trezit cu privirea îndreptată spre fereastra, privind aceleași frunze …de parcă se scursese doar o secundă de viață. M-am ridicat din pat înfrigurată îndreptându-mă cu pași înceți și teama spre fereastră , câteva frunze așezate pe iarba crudă. Straniu … pare că trandafirii încetaseră să se scuture odată ce eu pășeam în lumea viselor și-și reincepuseră dansul când eu îmi deschideam pleoapele grele de vise. Aș fi crezut că a trecut doar o secundă de viață, dar lacrimile de pe obrazul meu erau uscate iar eu zâmbeam. Zâmbetul mi-l adusese visul pe care nu aveam curajul să mi-l mărturisesc nici macar mie însămi poate din teama de a nu se spulbera odată ce va da de lumina zorilor … Închid ochii și simt mirosul teiului … întind mâinile și prind fragmente de vis … zâmbesc din nou și mă regăsesc …